Capitolul 1
Dimineta incepuse foarte prost. Vesnica discutie pe tema mutatului in Grandview. Ma opuneam din toate fortele, dar ce putere are un copil in fata parintilor sai. M-am incuiat in camera mea si nu mai vroiam sa mai ies de acolo. Era universul meu si nimeni nu avea dreptul sa mi-l ia.
Pana la amiaza, mama deja impachetase lucrurile. Eu nu vroiam, dar am fost nevoit sa ma urc in masina. Inainte de lasatul serii, eram deja ajunsi in localitate. Mergeam pe straduta pe care se afla casa mea. Aleea imi starnea fiori iar eu ma simteam urmarit.
Dar masina se oprise tocmai in capatul stradutei, iar o casa mare si veche se ridica in fata mea. Aerul avea ceva putred, iar albul spalacit al casei asortat cu gardul era dezgustator. Casa era infricosatoare....
Scartaitul portii m-a trezit parca din efectul somnolent al aerului greu, nerespirabil, si cu o usoara retinere am inceput sa calc pe pavajul aleii. Mergand cu lucrurile mele puse in cutie, o pala de vant venita de nicaieri, imi indreapta privirea spre o statuie din gradina. Ma indreptam usor spre ea si imi parea tot mai infricosatoare. Ajuns langa ea am observat ca era cam macinata, dar, printre muschii atasati de dansa am reusit sa deslusesc corpul unui barbat si.....ciudat.... o pentagrama desenata in jurul ochiului stang.
Atunci vantul se inteti si auzisem vocea speriata a mamei :
- Wan, haide ca vine furtuna!
Am alergat repede printre picaturile repezi de ploaie pana pe veranda. Apoi am intrat in casa si m-am indreptat spre scarile ce duceau la etaj. Am cautat camera mea... tocmai in fundul holului. Am deschis usa am vazut camera mea, una mica ce-i drept da destul de incapatoare. Tapetul de culoare verde-mucegai patat cu flori galbene era oribil. Patul mic intr-un colt al camerei, si salteaua pe arcuri, dulapul mare cu o oglinda pe mijloc, plus biroul din fata ferestrei.
Ooo...dar ce fereastra mica... Totul parea asa mic cand te uitai prin ea. Gradina mare plina de buruieni avea un copac mare pe mijloc, iar sopronul din fundul curtii era darapanat.
Curios, mi-am pus laptopul pe birou si am inceput sa caut informatii despre Grandwiew, un orasel linistit dar care ascundea multe secrete...
Dupa multe ore de cautat intens, am descoperit o informatie socanta. In anul 1750 exista un oras numit Trustol, care dupa ce a fost lovit de o epidemie, a fost incendiat, fiind cea mai mare crima a mileniului, cand un oras intreg a ars, incluzand si oamenii din el.
Apoi, dupa multi ani, s-a construit orasul care astazi se numeste Grandview, turnand o place de beton pe deasupra orasului-cimitir. Am simtit cum ma cupinde un fior de groaza, la gandul ca au murit atatia oameni din cauza unei banale epidemii de gripa.
