Capitolul 4
  Am ramas masca cand am vazut acel corp fara viata in fata mea. Avea rochita safirie si parul negru. iar din corp nu mai ramasese prea mult de se putea vedea dupa trasaturile pielii descompuse ca a fost destul de frumoasa. Incredibil ca spun asta dar chiar era frumoasa. Nu am reactionat pentru un moment, apoi am tipat din starfundul plamanilor si am trantit usa, luand-o la fuga pe scarile subrede. Nivelul de adrenalina crestea cu fiecare pas pe care il faceam. iar fiecare zgomot pe care il faceam in fuga mea spre iesire imi ridica parul pe ceafa. Eram ingrozit stiind ca la numai cativa pasi de mine se afla cadavrul unei fete. Am gasit intr`un sfarsit usa, dar in timp ce alergam spre ea, o bucata subrezita de lemn din parchet s-a rupt cu un sunet de groaza. In urmatoare clipa m-am trezit in bezna groasa a subsolului. Am strigat dupa ajutor dar mai mult ca sigur nimeni nu ar fi fost destul de nebun incat sa treaca pe o vreme ingrozitoare ca asta prin cartierul ala bantuit de case vechi si sa ma mai si auda strigand. Ar fi fost culmea sa ma poata ajuta cineva, dar imi incercam norocul ragusind degeaba. Asa ca mi-am zis sa ma calmez si sa incerc sa gandesc rational, ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat. M-iam cautat lanterna de la telefon si am pornit spre scari pana la parter, apoi calm spre sufragerie, si in cele din urma am iesit pe usa calm, fara sa para ca am vazut un cadavru, cu toate ca in capul meu se invarteau miliarde de chestii pe care incercam sa le pun cap la cap. Am cautat n loc cu semnal, dar nu am gasit asa ca am inceput sa merg cu ochii in telefon pana prindeam macar o liniuta, ca sa-l sun pe tata si sa ma ia acasa la caldurica si o ciocolata fierbinte pentru a ma calma. In cele din urma am gasit semnal cam dupa jumatate de ora de mers prin ploaie. Am primit atunci un mesaj cu zecile de apeluri pe care leam pierdut in timp ce ma plimbam prin casa terorii. Am reusit sa-i contactez si in mai putin de jumatate de ora eram acasa, in cada mea plina cu apa fierbinte, gandindu-ma la ce mi s-a intamplat in ziua aceia.
  Apoi m-am bagat in pat dupa consultarea medicului care mi-a spus sa ma odihnesc. Am incercat sa dorm, dar gandul acela odios nu mi-a dat pace, asa ca mama mi-a dat un somnifer usor si am reusit in cele din urma sa adorm, cu toate ca a fost poate cel mai gresit lucru pe care l-am facut.
  Acea fata mi-a bantuit visele non-stop. Am visat-o si imi spunea cum a murit in chinuri groaznice, asfixiata cu propiul dioxid de carbon in timp ce se juca de-a va-ti ascunselea, iar servitorul surd Jack al bunicii ei paralizate la pat. Era foarte trist, dar chiar in acea situatie mizerabila pe care o avea, era fermecatoare. Simteam ceva in mine care vroia sa iasa la iveala atunci cand firicelele  fierbinti de apa din ochii ei. Am icercat sa i le sterg dar cand am atins-o a disparut si visul meu s-a terminat odata cu nenorocita aia de alarma care ma trezea sa ma duc la scoala. Am meditat toata dimineata si in drumul meu spre scoala la cum a ajuns mana mea sa fie umezita cand m-am trezit dimineata. Era ceva ciudat, si mai mult ca probabil, o realitate si nu doar rodul imaginatiei mele. Se pare ca visul nu a fost o imaginatie ci chiar realiatatea dura in care ma aflam.
  Ajuns la scoala, aceiasi poveste nasoala cu tipu` ala de rahat, care se credea cel mai tare doar pentru ca se intalnea cu sefa majoretelor de la liceu. M-a facut in toate felurile, dar i-am replicat apasat si am pus si punctul pe i: "tine-ti gura aia spurcata de atatea penisuri inghitite, pun pariu ca prietena ta e o incepatoare la supt acadele in comapartie cu tine", apoi am plecat in banca mea si nu m-am mai ridicat decat in momentul in care a trabuit sa pleac acasa. In toate pauzele mi-am bagat Skrillex in casti si nu m-a mai interesat de nimic din cacaturile alea pe care le spuneam despre mine, cu toate ca le putea citi pe buze. Am ingnorat totul, hotarat fiind sa le arat ca cine rade la urma, rade mai bine.
  La mate m-a scos la tabla....a fost o crima....a trebuit sa rezolv o problema geometrie cu vectorii de pozitie a lu` masa. Ca de obicei nu am stiut si m-am mai alec cu un 3. Nu stiu de ce, dar cred ca voi ramane din nou corigent. In fine, viata mea scoalara nu conteaza. Aveam mai multe pe cap, iar problema cu cadavrul fetei ma obseda din ce in ce mai mult. Asa ca m-am hotarat sa mai trag o tura pe acolo, stiind ce ma asteapta.
 Dupa ore am plecat la casa aceea, prin mod miraculos, aducandu-mi aminte pe unde o lasem data trecuta, ca si cum cineva imi ghida pasii in locul acela. Nu mi-a luat mult timp sa ajung si am intrat in casa, m-am dus direct la dulap, si l-am deschis. Dar nu mai era nimic inauntru. Totul era gol, si praful era asezat acolo, de zice de ani, ca si cum in tot acest timp nu ar fi fost nimic acolo. Disperat am cautat si in celelalte dulapuri si in restul casei dar nu am gasit nimic, nici macar un indiciu care mi-ar putea spune unde se afla fata. Usa nu parea fortata, geamurile nu erau sparte, totul era asa cum am lasat. Dar in urmatorul moment mi-am dat seama ca nu am cautat la subsol. Am fugit spre subsol fara sa vreau, si am aprins lanterna de la telefon. Totul parea normal, dar cand m-am uitat in semineu, am observat ca era o bucatica de material safiriu, care semana izbitor de bine cu cea din rochita fetei, agatata in balamaua portitei. Am deschis portita si in momentul urmator au iesit o droaie de lilieci care scoateau niste zgomote asurzitoare. M-am calmat un pic dupa ce au iesit pe usa subsolului si am bagat capul in semineu. Spre surprinderea mea, acolo se afla un tunel mai larg in care se putea stercura cu usurinta un om destul de slabut. Spre norocul meu, si eu incapeam acolo, asa ca m-am bagat.
  Tunelul se ingusta din ce in ce mai tare si in cele din urma am reusit cu greu sa ies de acolo. Am coborat din tunel, si am ajuns in fata unei usi din aia groasa, cum se folosea la castele pe vremuri. Am deschis-o incet, cu scartaitul obisnuit, si am ramas cu gura cascata cand am vazut ce se afla in fata mea. Era un oras subteran parasit. Era Trustol, orasul de sub Grandview....