Capitolul 6

      Frumusetea ei incepea sa se innece in valurile spumegand furioase ale marii. Odata cu inaintarea sa, incepeau si lucrurile din jur sa dispara. Mai intai norii, apoi palmierii, apa, nisipul si...ca si cum cineva ar fi apasat de un intrerupator, soarele s-a stins si odata cu el si frumusetea ei...Bezna groasa care ma invaluise, se sparse in miliarde de bucatele ca un geam termopan. Mirosul puternic de dezinfectant, si raceala paturii de pe pat m-au izbit ca de un perete. Am deschis ochii incetisor, incercand sa limpezesc ceata din jur. Am nimerit cu privirea fix in pata mare de mucegai de pe tavan. Se pare ca nu prea se facuse curatenie de mult pe aici. Peretii care trebuiau sa fie albi, acum erau spalaciti si ponositi, mirosind a vechi si pline de urme de manute mititele. Dar ce cautam eu aici? Sau mai degraba, cat aveam sa stau aici? Am intors incetisor capul spre stanga si, la o milifractiune de secunda, mii de ace mi-au patruns prin corp. Am tipat, dar nimic nu a iesit prin buzele ferecate....Inima incepuse sa`mi bata mai incet, din ce in ce mai incet si mai rar. Intunericul ma cuprindea din nou. Acel intunerc racoros care imi dadea fiori, care m-a invaluit si acre nu ma mai lasa sa mai misc. Ma pierdeam din nou, intr-un spatiu despre care nu stiam absolut nimic. Si inima din ce in ce mai rar...deveneam transparent, ma dezintegram.

      O smuncitura, si o mana care ma apucase de gulerul camasii de spital, m-a tras la suprafata, la lumina aceea blanda si mangaietoare. Dar in urma, eram tot eu. Pluteam deasupra patului detasat de corp. Eram palid, vedeam cum venele nu mai pompau sangele si....Un tipat asurzitor mi-a spart timpanele. Prevestea ceva rau acre se intamplase. O inima se oprise, si era a mea.

      Langa mine era bunica, poate singura persoana care m-a inteles vreodata si care m-a ajutat in tot acest timp, iar acum, dupa atata timp in acre nu am vazut-o, trebuia sa o vad tinandu-mi mana moarta in palma ei. Ochii ei imprastiau atata dragoste asupra mea. Nu realizase inca, ca nu imi va mai vedea niciodata lumina ochilor.

      Atunci fata i s-a crispat fiindca intr-un sfarsit, tipatul aparatului a ajuns si la ochii ei. Linia nu avea nici macar o cotitura, iar inima mea, dupa 15 ani de batut in continuu, si-a luat in sfarsit o pauza. Bunica si-a aruncat cartea cat-colo in fuga ei spre hol, unde a tipat din toti rarunchii. In clipa urmatoare, o avalansa de oamnei au dat buzna in salonul meu, carand o targa dupa ei, pe care se afla ceva care parea a fi un calculator la care erau conectate doua fiere de calcat. Doctorul, le-a frecat intre ele, si apoi......imaginea mea fantomatifca a inceput sa tremure si am simtit cum mii de pene la gadila peste tot. Inca o apasare si tremurul sa accentuat, iar corpul fara viata mi-a sarit de pe patul cu arcuri al spitalului, iar senzatia de gadilat sa concentart ca o arsura in jurul pieptului. La a 3-a incercare, am fost atras din nou in cusca aceea fragila. Am respirat ca si cum as fi stat sub apa.

       Cu un suflu de usurare, doctorul si-a sters siroaiele de transpiratie de pe frunte si a inceput sa stranga lucrurile, osciland cu privirea de la mine la aparat. Langa el, bunica is strangea cruciulitele si cartile de rugaciune, semn ca a fost o rugaciune mare pentru subsemnatul aici de fata care a batut moartea.

       Bunica, iubita mea bunica. Normala cand te uiti la ea. Nu atrage privirea asupra ei cand merge undeva. E doar batranica grasuta, cocheta si ingrijita care are mereu un cuvant bun despre oricine si te impresoara cu o caldura nemarginita. Te face sa o iubesti neconditionat. Este doar firea ei blanda care in nenumarate probleme prin care am trecut, mai ales cele cu parintii. Mereu ma ducea la casuta ei de la marginea orasului in fiecare weekend, iar mirosul de iasomie imi gadila din nou nasul in timp ce rememoram casuta mica si placuta in care ma refugiam de parinti.

      O lacrima s-a prelins, iar ea a vazut asta. Si-a imblanzit trasaturile si mi-a aruncat o privire dulce cat o mie de bezele.

      -Ce mai face bezeaua mea? Te simti mai bine ? M-ai speriat de moarte. Sa-ti aduc ceva?......si a continuat cu o parada de intrebari. Atunci, i-am raspuns cu un icnet de durere:

      -Sunt bine bunico! Asta e tot ce conteaza. Ma bucur enorm ca esti aici.

      -Si o sa stau pana o sa te vad sanatos si din nou pe picioarele tale.

      -Dar vei mai sta la noi cateva zile. Nu-i asa?...

      -Da ! Pentru tine special am venit, iar daca tu doresti sa mai stau, voi fi aici.

      -Sper ca asa sa fie bunico. Acum, nu te superi daca inchid putin ochii? Sunt foarte obosit. Toata tensiunea asta mi-a dat batai de cap.

      -Bine Wan, somn usor! Sa stii ca eu o sa stau aici cu tine.

      -Mersi bunico, esti cea mai buna bunica din lume! Spunand acestea, ea mi-a aruncat un zambet strengaresc, iar somnul s-a asezat pe pleoapele mele, si imediat am adormit.

      Visul a fost destul de ciudat. Adica eram imbracat intr-un costum de panda si alergam prin padure, pentru un videoclip muzical. Si eu care credeam ca domnul Brad era o tampenie facuta la comanda. Se pare ca preamaretul meu creier incepea sa aiba numai idei proaste in ultima vreme.

       M-am trezit cu o raza de soare care imi irita ochii. Era destul de incomod sa te trezeasca o lumina asa de puternica.

       Deja trezit, si fiind singur in salon, am presupus ca putina miscare nu mi-ar prinde rau. Draperia era locul perfect pana la care imi puteam exersa piciorusele amortite. M-am dat jos din pat si m-am incaltat cu papuceii mei de pikachu de casa si m-am pornit agale si clatinandu-ma spre fereastra. Uitandu-ma la ea, am vazut cum se inchidea singura. Speriat m-am dat un pas inapoi si m-am uitat prin imprejur. Nimeni in salon. Cine ar fi putut sa o miste.

       -Poate a fost doar curentul, mi-am zis eu incurajator. Dar cum sa fie curentul? Nici un geam nu era deschis, iar usa era inchisa. Hmm, poate am miscat-o cu mintea!  Da, sigur....si tata era agent secretJ! Dar o parte din mine chiar a crezut, asa ca mi-am propus sa incerc din nou, cine stie, poate merge. Deci mi-am imaginat ca se deschid, iar imediat, sunetul a inceput. Am simtit o mare bucurie, dar si teama in acelasi timp. Am deschis ochii, si,fara sa vreau, m-am concentrat un pic mai atre si in clipa urmatoare, perdelele stateau intinse pe jos.

       Am fugit in pat, bagandu-ma sub plapuma si tremurand de frica. Ce mi se intampla? In momentul ala a intrat bunica impreuna cu un domn inalt si o fata blonda...Bety, fata peste care am dat in prima zi de scoala..

      M-am ridicat in sezut, si am privit cum cei trei s-au asezat in jurul meu. Mustaciosul, cu o  voce groasa mi-a zis:

      -Buna, numele meu este Mark Bruiser si sunt politest judiciar, din districtul Grandwiew. Sunt aici ca sa ma ocup de cazul tau. As vrea sa completezi o fisa, apoi sa-mi raspunzi la niste intrebari...

      -Vai domnule!a strigat bunica indignata. Baiatul asta abea se tine pe picioare si dumneavoastra aveti impresia ca el o sa va completeze fisele?

      -Da doamna, inteleg. O sa completez eu totul. Deci, numele complet?

      -Wan Smith.

      -Adresa?

      -Nu o stiu, abia m-am mutat de cateva zile.

      Si-a dat ochii peste cap si mi-a zis:

      -Deabia ai venit, si deja ai intrat in belele?

      -Tata, nu este vina lui!

      -Nu-i nimic, cateodata sunt un tip mai problematic.

      Tatal ei a observat ca Bety a rosit. Asa ca si-a dres glasul si a continuat:

      -Vreun numar de telefon? Ca sa pot completa mai multe informatii?

      -Da, in telefonul meu, pe masa.

      S-a dus catre coltul salonului, unde erau lucrurile mele. L-a luat si apoi a iesit pe hol pentru a vorbi cu parintii mei. Dupa ce a inchis usa, bunica mi-a zis:

      -Te simti mai bine dragul meu?

      -Da..nu...adica nu stiu sigur, e o mare buimaceala in capul meu.

      -Of..dragul meu...si m-a stans puternic in brate.

      M-a luat si Bety de mana, si un curent puternic m-a patruns, ca si cum as fi bagat mana in priza. Speriat, am tras-o inapoi, si m-am afundat mai atre in bratele bunicii. Bety se retrasese si ea, uitandu-se mirata la mine. Pastrandu-si privirea mirata, a soptit incet.

      -Imposibil....e imposibil.....nu ai cum sa fii!....si s-a oprit.

      -Sa fiu un ce?..am tipat eu la ea speriat si plangand…

      Dupa un timp si-a revenit si a spus :

      -Un vrajitor!.....

      

Capitolu 5
  Am ramas fix, cu o privire din alea ca la Scary Movie cand vede fantoma in oglinda si scapa ceva pe jos care se sparge.
  Ma uitam si chiar incercam sa-mi dau seama ce legatura avea casa aceea parasita cu orasul ingropat sub noi. Nu imi venea nicio legatura in minte, iar eu eram un pic confuz, poate si mirat de faptul ca langa mine, pe jos, se afla o oglinda ca cele de la trusele de machiaje. M-am aplecat ca sa o ridic, dar in momentul acela am simtit cum o bata mi-a atins molalele capului si am cazut la pamant. Singurul lucru pe care l-am vazut inainte de a-mi pierde constiinta era un tip foarte inalt cu o mantie rosie si gluga pe cap care tinea in mana o abta patata de sange.....SANGELE MEU......
  M-am trezit ceva timp mai tarziu plin de sange si foarte ametit si incercam sa-mi dau seama ce naiba se intamplase si ce facea individul acela aici jos.
  Am incercat sa ma ridic, dar pe la jumatatea miscarii, picioarele au inceput sa mi se clatine si am cazut din nou pe spate, lovindu-ma din nou la cap. Am simtit cum durerea imi invadeaza tot corpulsi cum totul se aduna apoi in capul meu si explodeaza intr-o durere ingrozitoare. Am tras un tipat infiorator si apoi am incercat sa-mi recapat suflul dupa ce am dus mana la cap si am vazut ca sangerez. Am incercat sa pun in practica ceea ce am invatat de la Bear Grills in "Ultimate Survivor" si mi-am rupt tricoul si mi l-am infasurat in jurul capului pe post de bandaj care sa tina macar pana ce ieseam de aici si ajung inapoi acasa. Era ciudat cand mi-am dat seama ca imi era dor de parintii si sora mea cu toate ca nu eram eu genul prea familist, dar mi-am alungat gandul asta fiindca prima preocupare pe care o aveam era sa plec.
  -Hai ca se poate! si am pornit prin tunel spre semineu.
  Drumul a fost la fel de anevoios, dar eram fericit ca trecusem de partea cea mai grea. Dar soarta se pare ca avea sa ma contrazica mai curand de cat ma asteptam. Urcam scarile cu grija uitand de tipul din semineu, alias intrarea din orasul subteran. Dar se pare ca nu ar fi trebuit sa fac asta pentru ca atunci cand vroiam sa apas clanta, mai multe voci foarte groase se apropiau rapid de usa. Am fugit repede pe scari si m-am ascuns dupa rafturile pline de carti si sticlute colorate si prafuite. Imediat se deschise usa si am vazut niste bocanci militaresti care mergeau apasat spre capatul scarilor. In momentul acela frica mi-a invadat corpul, iar adrenalina facea ca inima sa bata cu putere.
  Imi tineam respuratia si simteam cum aerul dadea o batalie cu plamanii mei pentru a iesi afara. Mi-am privit mainile care tremurau nebuneste, iar eu nu mai reuseam sa le stapanesc. Am ridicat privirea si am vazut 4 persoane care se uitau in directia mea, imbracate la fel ca tipul care ma atacase. Inima a inceput sa bata nebuneste si firisoare cristaline au inceput sa mi se iveasca pe toata pielea cand am realizat ca ei se uitau spre tipul care venea inspre rafturi, fiind la cativa pasi de a ma prinde.
 Tremuram ca o varga si, panicat, am inceput sa ma uit in jur dupa ceva care ma putea ascunde. Beculetul s-a aprins in ultimul moment, cand am gasit o patura pe care am tras-o peste mine aproape instantaneu.
  Am rasuflat usurat cand am auzit pasi indepartandu-se, dar m-am alarmat si mai atre cand cel care a venit la rafturi a spus:
  -Suntem pregatiti pentru inceperea ritualului de luna plina insangerata. Avem copilul jos, inconstient si nu cred ca se va supara daca ii vom imprumuta inima pentru ritual.
  Cuvintele acelea mi-au inghetat sangele in vene, iar, inevitabil, a urmat si rasul lor malefic care mi-a cimentuit trupul dupa ce mi-am dat seama ca ei nu erau altceva decat nsite satanisti.
  Am asteptat pana ce i-am vazut pe toti intrand prin semineu si cand l-am auzit pe cel mai mare dintre ei strigand cat il tineau puterile, unde m-am dus, am iesit cu o viteza pe care nici eu nu stiam ca o pot avea si am alergat spre scari pe hol si apoi, cu o saritura ca de gazela rmarita de o hiena, am sarit peste caura din podea si m-am postat in fata usii de la intrare. Am incercat usa care, dupa cum ma asteptam, era inchisa.      Atunci m-am panicat auzindu-le pasii apasati venind violent spre mine.Am ridicat pumnul, si in secunda urmatoare ieseam prin geamul spart de mine.
  Am rasuflat deabia 5 minute mai tarziu cand. dupa un mini maratondemn de luat in considerare la jocurile olimpice, am ajuns pe aproape de centrul orasului. M-am asezat pe o banca si l-am sunat pe tata ca sa vina sa ma ia. Eram la o distanta de 15 minute de o ploaie de intrabari, in care aveam timp ca sa incerc sa ma linistesc.
  Ma crispasem la gandul ca am fost asa de aproape de o moarte sigura. Am derulat in minte toate imaginile captate poate prea bine din spatele raftului prafuit si colorat. Analizam fiecare imagine si eram atent la toate detaliile.
  Dupa multe incercari am reusit sa-mi aduc aminte ca pe mantiile rosii si pe cartiel alea prafuite straluceau niste pentagrame aurii foarte inguste, iar din vaga mea experienta in lumea ocultismului, mi-am dat seama ca ei erau slujitori, adulatori dar si protectori ai lui Satan.
  Ritualul despre care vorbeau se pare ca era unul pentru marirea puterilor, atat stapanului cat si slujitorilor intr-un Sabbat al Vrajitorilor, un ritual care se face in noptile cu luna plina. Aveau nevoie de o jertfa prin acre sa-l invoce mai intai pe Sran si eram sigur ca eu le-am dejucat toate planurile si acum erau foarte furiosi.
  Soarele se cufunda din ce in ce mai tare, iar luna aparea in toata deplinatatea ei pe cer, cand l-am vazut pe tata palid la fata si ingrijorat.
  Cand a vazut starea in care eram, singurul lucru pe care l-a facut a fost sa calce acceleratia pana la fund si sa demareze in tromba spre cel mai apropiat spital de urgenta. Pe drum, privirea mi se impaienjenea cand am simtit mirosul familiar de scortisoara din masina si bancheta moale de sub mine si am hotarat ca nu strica daca atipesc putin. Urmarile au fost neasteptate....
  Tot felul de intrebari imi circalau prin minte, dar nu indrazneam sa incerc sa gasesc vreun raspuns la niciuna. M-am cufundat mai adanc si am reusit sa adorm. Era o senzatie foarte reconfortanta, ca si cum ai merge prin noroi dupa o ploaie torentiala si il simtii rece sub talpi, improscandu-se de la greutatea mea. Intunericul era racoros ca o briza rece intr-o zi torida de iulie. Ma miscam ca si cum as fi avut un voal si imi placea sa vad cum se unduieste in oceanul acela intunecos plin de pesti si stelute de mare......
  Stai un pic...Pesti, stelute de mare, apa....Eram in ocean, iar eu nu stiam sa inot. M-am panicat si am inceput sa dau nebuneste din picioare si din maini in speranta ca ca ma voi putea ridica la suprafata. Am incercat sa respir, uitand ca sunt sub apa si am tras o gura de apa zdravana care mi-a invadat plamanii. In acelasi timp am simtit cum o mana rece ca gheata s-a atins de glezna mea. M-am ingrozit, iar sangele mi-a inghetat in vene cand l-am vazut pe tipul din subsuol uitandu-se la mine cu o privire demonica. Expira furie prin toti porii si eram sigur ca se va termina urat. Am tras speriat inca o gura de apa si am simtit cum aceasta avansa peste tot prin corpul meu. Privirea mi s-a impaienjenit, dar am simtit cum totul se lumineaza in jurul meu. Am vazut mana satanistului carbonizandu-se cand lumina l-a atins si mi-a dat drumul gleznei. Involuntar, m-am intors spre suprafata, si am vazut-o pe ea.....Ca o zeita venind spre mine pentru a ma ajuta. Parul negru forma valuri atunci cand ea cobora spre mine, iar volanasele azurii ale rochitei  se incalceaau in jocul lor prin apa. Era ea.....si inima imi bubuia cand o simteam din ce in ce mai aproape de mine. Dar apa a luat avans mult prea repede prin corpul meu, iar eu am cedat.
  Ceva mai tarziu, am deschis ochii si i-am vazut parul frumos apoi fruntea, ochii, nasul si, privind un pic mai in jos, am simtit cum un val de caldura imi invadeaza corpul inecat cu apa, iar inima imi batea asa de tare incat imi era frica sa nu o auda si sa se opreasca. Suflul ei cald imi maigaia gatlejul, iar buzele ei trandafirii erau lipite de ale mele in incercarea de a ma salva. As fi vrut ca momentul acela sa se repete la nesfarsit...
  Dar se pare ca soarta nu a vrut acelasi lucru. Imediat apa mi-a tasnit din plamani, iar eu m-am ridicat tusind violent pentru a scoate toata apa care a mai ramas. Intr-un sfarsit, chinul se oprise iar eu puteam respira din nou usurat. Dar ea nu mai era acolo...M-am uitat peste tot dupa ea si, cand am trat o privire spre mare, ea mergea prin apa ca si cum era la o plimbare, scufundandu-se centimetru cu centimetru. M-am ridicat, am pus mainile la gura si am strigat cat m-au tinut puterile.
  -Hei! opreste-te!...te rog eu!...
  Dar ea  nu se oprea,,,asa ca am mai incercat odata....
  -Macar spune-mi cum te cheama!...
  Atunci, o briza mi-a raspuns cu toate ca ea nici nu s-a intors.
  -Aliseea! printul meu....Aliseea!