Capitolul 6

      Frumusetea ei incepea sa se innece in valurile spumegand furioase ale marii. Odata cu inaintarea sa, incepeau si lucrurile din jur sa dispara. Mai intai norii, apoi palmierii, apa, nisipul si...ca si cum cineva ar fi apasat de un intrerupator, soarele s-a stins si odata cu el si frumusetea ei...Bezna groasa care ma invaluise, se sparse in miliarde de bucatele ca un geam termopan. Mirosul puternic de dezinfectant, si raceala paturii de pe pat m-au izbit ca de un perete. Am deschis ochii incetisor, incercand sa limpezesc ceata din jur. Am nimerit cu privirea fix in pata mare de mucegai de pe tavan. Se pare ca nu prea se facuse curatenie de mult pe aici. Peretii care trebuiau sa fie albi, acum erau spalaciti si ponositi, mirosind a vechi si pline de urme de manute mititele. Dar ce cautam eu aici? Sau mai degraba, cat aveam sa stau aici? Am intors incetisor capul spre stanga si, la o milifractiune de secunda, mii de ace mi-au patruns prin corp. Am tipat, dar nimic nu a iesit prin buzele ferecate....Inima incepuse sa`mi bata mai incet, din ce in ce mai incet si mai rar. Intunericul ma cuprindea din nou. Acel intunerc racoros care imi dadea fiori, care m-a invaluit si acre nu ma mai lasa sa mai misc. Ma pierdeam din nou, intr-un spatiu despre care nu stiam absolut nimic. Si inima din ce in ce mai rar...deveneam transparent, ma dezintegram.

      O smuncitura, si o mana care ma apucase de gulerul camasii de spital, m-a tras la suprafata, la lumina aceea blanda si mangaietoare. Dar in urma, eram tot eu. Pluteam deasupra patului detasat de corp. Eram palid, vedeam cum venele nu mai pompau sangele si....Un tipat asurzitor mi-a spart timpanele. Prevestea ceva rau acre se intamplase. O inima se oprise, si era a mea.

      Langa mine era bunica, poate singura persoana care m-a inteles vreodata si care m-a ajutat in tot acest timp, iar acum, dupa atata timp in acre nu am vazut-o, trebuia sa o vad tinandu-mi mana moarta in palma ei. Ochii ei imprastiau atata dragoste asupra mea. Nu realizase inca, ca nu imi va mai vedea niciodata lumina ochilor.

      Atunci fata i s-a crispat fiindca intr-un sfarsit, tipatul aparatului a ajuns si la ochii ei. Linia nu avea nici macar o cotitura, iar inima mea, dupa 15 ani de batut in continuu, si-a luat in sfarsit o pauza. Bunica si-a aruncat cartea cat-colo in fuga ei spre hol, unde a tipat din toti rarunchii. In clipa urmatoare, o avalansa de oamnei au dat buzna in salonul meu, carand o targa dupa ei, pe care se afla ceva care parea a fi un calculator la care erau conectate doua fiere de calcat. Doctorul, le-a frecat intre ele, si apoi......imaginea mea fantomatifca a inceput sa tremure si am simtit cum mii de pene la gadila peste tot. Inca o apasare si tremurul sa accentuat, iar corpul fara viata mi-a sarit de pe patul cu arcuri al spitalului, iar senzatia de gadilat sa concentart ca o arsura in jurul pieptului. La a 3-a incercare, am fost atras din nou in cusca aceea fragila. Am respirat ca si cum as fi stat sub apa.

       Cu un suflu de usurare, doctorul si-a sters siroaiele de transpiratie de pe frunte si a inceput sa stranga lucrurile, osciland cu privirea de la mine la aparat. Langa el, bunica is strangea cruciulitele si cartile de rugaciune, semn ca a fost o rugaciune mare pentru subsemnatul aici de fata care a batut moartea.

       Bunica, iubita mea bunica. Normala cand te uiti la ea. Nu atrage privirea asupra ei cand merge undeva. E doar batranica grasuta, cocheta si ingrijita care are mereu un cuvant bun despre oricine si te impresoara cu o caldura nemarginita. Te face sa o iubesti neconditionat. Este doar firea ei blanda care in nenumarate probleme prin care am trecut, mai ales cele cu parintii. Mereu ma ducea la casuta ei de la marginea orasului in fiecare weekend, iar mirosul de iasomie imi gadila din nou nasul in timp ce rememoram casuta mica si placuta in care ma refugiam de parinti.

      O lacrima s-a prelins, iar ea a vazut asta. Si-a imblanzit trasaturile si mi-a aruncat o privire dulce cat o mie de bezele.

      -Ce mai face bezeaua mea? Te simti mai bine ? M-ai speriat de moarte. Sa-ti aduc ceva?......si a continuat cu o parada de intrebari. Atunci, i-am raspuns cu un icnet de durere:

      -Sunt bine bunico! Asta e tot ce conteaza. Ma bucur enorm ca esti aici.

      -Si o sa stau pana o sa te vad sanatos si din nou pe picioarele tale.

      -Dar vei mai sta la noi cateva zile. Nu-i asa?...

      -Da ! Pentru tine special am venit, iar daca tu doresti sa mai stau, voi fi aici.

      -Sper ca asa sa fie bunico. Acum, nu te superi daca inchid putin ochii? Sunt foarte obosit. Toata tensiunea asta mi-a dat batai de cap.

      -Bine Wan, somn usor! Sa stii ca eu o sa stau aici cu tine.

      -Mersi bunico, esti cea mai buna bunica din lume! Spunand acestea, ea mi-a aruncat un zambet strengaresc, iar somnul s-a asezat pe pleoapele mele, si imediat am adormit.

      Visul a fost destul de ciudat. Adica eram imbracat intr-un costum de panda si alergam prin padure, pentru un videoclip muzical. Si eu care credeam ca domnul Brad era o tampenie facuta la comanda. Se pare ca preamaretul meu creier incepea sa aiba numai idei proaste in ultima vreme.

       M-am trezit cu o raza de soare care imi irita ochii. Era destul de incomod sa te trezeasca o lumina asa de puternica.

       Deja trezit, si fiind singur in salon, am presupus ca putina miscare nu mi-ar prinde rau. Draperia era locul perfect pana la care imi puteam exersa piciorusele amortite. M-am dat jos din pat si m-am incaltat cu papuceii mei de pikachu de casa si m-am pornit agale si clatinandu-ma spre fereastra. Uitandu-ma la ea, am vazut cum se inchidea singura. Speriat m-am dat un pas inapoi si m-am uitat prin imprejur. Nimeni in salon. Cine ar fi putut sa o miste.

       -Poate a fost doar curentul, mi-am zis eu incurajator. Dar cum sa fie curentul? Nici un geam nu era deschis, iar usa era inchisa. Hmm, poate am miscat-o cu mintea!  Da, sigur....si tata era agent secretJ! Dar o parte din mine chiar a crezut, asa ca mi-am propus sa incerc din nou, cine stie, poate merge. Deci mi-am imaginat ca se deschid, iar imediat, sunetul a inceput. Am simtit o mare bucurie, dar si teama in acelasi timp. Am deschis ochii, si,fara sa vreau, m-am concentrat un pic mai atre si in clipa urmatoare, perdelele stateau intinse pe jos.

       Am fugit in pat, bagandu-ma sub plapuma si tremurand de frica. Ce mi se intampla? In momentul ala a intrat bunica impreuna cu un domn inalt si o fata blonda...Bety, fata peste care am dat in prima zi de scoala..

      M-am ridicat in sezut, si am privit cum cei trei s-au asezat in jurul meu. Mustaciosul, cu o  voce groasa mi-a zis:

      -Buna, numele meu este Mark Bruiser si sunt politest judiciar, din districtul Grandwiew. Sunt aici ca sa ma ocup de cazul tau. As vrea sa completezi o fisa, apoi sa-mi raspunzi la niste intrebari...

      -Vai domnule!a strigat bunica indignata. Baiatul asta abea se tine pe picioare si dumneavoastra aveti impresia ca el o sa va completeze fisele?

      -Da doamna, inteleg. O sa completez eu totul. Deci, numele complet?

      -Wan Smith.

      -Adresa?

      -Nu o stiu, abia m-am mutat de cateva zile.

      Si-a dat ochii peste cap si mi-a zis:

      -Deabia ai venit, si deja ai intrat in belele?

      -Tata, nu este vina lui!

      -Nu-i nimic, cateodata sunt un tip mai problematic.

      Tatal ei a observat ca Bety a rosit. Asa ca si-a dres glasul si a continuat:

      -Vreun numar de telefon? Ca sa pot completa mai multe informatii?

      -Da, in telefonul meu, pe masa.

      S-a dus catre coltul salonului, unde erau lucrurile mele. L-a luat si apoi a iesit pe hol pentru a vorbi cu parintii mei. Dupa ce a inchis usa, bunica mi-a zis:

      -Te simti mai bine dragul meu?

      -Da..nu...adica nu stiu sigur, e o mare buimaceala in capul meu.

      -Of..dragul meu...si m-a stans puternic in brate.

      M-a luat si Bety de mana, si un curent puternic m-a patruns, ca si cum as fi bagat mana in priza. Speriat, am tras-o inapoi, si m-am afundat mai atre in bratele bunicii. Bety se retrasese si ea, uitandu-se mirata la mine. Pastrandu-si privirea mirata, a soptit incet.

      -Imposibil....e imposibil.....nu ai cum sa fii!....si s-a oprit.

      -Sa fiu un ce?..am tipat eu la ea speriat si plangand…

      Dupa un timp si-a revenit si a spus :

      -Un vrajitor!.....