Capitolul 6

      Frumusetea ei incepea sa se innece in valurile spumegand furioase ale marii. Odata cu inaintarea sa, incepeau si lucrurile din jur sa dispara. Mai intai norii, apoi palmierii, apa, nisipul si...ca si cum cineva ar fi apasat de un intrerupator, soarele s-a stins si odata cu el si frumusetea ei...Bezna groasa care ma invaluise, se sparse in miliarde de bucatele ca un geam termopan. Mirosul puternic de dezinfectant, si raceala paturii de pe pat m-au izbit ca de un perete. Am deschis ochii incetisor, incercand sa limpezesc ceata din jur. Am nimerit cu privirea fix in pata mare de mucegai de pe tavan. Se pare ca nu prea se facuse curatenie de mult pe aici. Peretii care trebuiau sa fie albi, acum erau spalaciti si ponositi, mirosind a vechi si pline de urme de manute mititele. Dar ce cautam eu aici? Sau mai degraba, cat aveam sa stau aici? Am intors incetisor capul spre stanga si, la o milifractiune de secunda, mii de ace mi-au patruns prin corp. Am tipat, dar nimic nu a iesit prin buzele ferecate....Inima incepuse sa`mi bata mai incet, din ce in ce mai incet si mai rar. Intunericul ma cuprindea din nou. Acel intunerc racoros care imi dadea fiori, care m-a invaluit si acre nu ma mai lasa sa mai misc. Ma pierdeam din nou, intr-un spatiu despre care nu stiam absolut nimic. Si inima din ce in ce mai rar...deveneam transparent, ma dezintegram.

      O smuncitura, si o mana care ma apucase de gulerul camasii de spital, m-a tras la suprafata, la lumina aceea blanda si mangaietoare. Dar in urma, eram tot eu. Pluteam deasupra patului detasat de corp. Eram palid, vedeam cum venele nu mai pompau sangele si....Un tipat asurzitor mi-a spart timpanele. Prevestea ceva rau acre se intamplase. O inima se oprise, si era a mea.

      Langa mine era bunica, poate singura persoana care m-a inteles vreodata si care m-a ajutat in tot acest timp, iar acum, dupa atata timp in acre nu am vazut-o, trebuia sa o vad tinandu-mi mana moarta in palma ei. Ochii ei imprastiau atata dragoste asupra mea. Nu realizase inca, ca nu imi va mai vedea niciodata lumina ochilor.

      Atunci fata i s-a crispat fiindca intr-un sfarsit, tipatul aparatului a ajuns si la ochii ei. Linia nu avea nici macar o cotitura, iar inima mea, dupa 15 ani de batut in continuu, si-a luat in sfarsit o pauza. Bunica si-a aruncat cartea cat-colo in fuga ei spre hol, unde a tipat din toti rarunchii. In clipa urmatoare, o avalansa de oamnei au dat buzna in salonul meu, carand o targa dupa ei, pe care se afla ceva care parea a fi un calculator la care erau conectate doua fiere de calcat. Doctorul, le-a frecat intre ele, si apoi......imaginea mea fantomatifca a inceput sa tremure si am simtit cum mii de pene la gadila peste tot. Inca o apasare si tremurul sa accentuat, iar corpul fara viata mi-a sarit de pe patul cu arcuri al spitalului, iar senzatia de gadilat sa concentart ca o arsura in jurul pieptului. La a 3-a incercare, am fost atras din nou in cusca aceea fragila. Am respirat ca si cum as fi stat sub apa.

       Cu un suflu de usurare, doctorul si-a sters siroaiele de transpiratie de pe frunte si a inceput sa stranga lucrurile, osciland cu privirea de la mine la aparat. Langa el, bunica is strangea cruciulitele si cartile de rugaciune, semn ca a fost o rugaciune mare pentru subsemnatul aici de fata care a batut moartea.

       Bunica, iubita mea bunica. Normala cand te uiti la ea. Nu atrage privirea asupra ei cand merge undeva. E doar batranica grasuta, cocheta si ingrijita care are mereu un cuvant bun despre oricine si te impresoara cu o caldura nemarginita. Te face sa o iubesti neconditionat. Este doar firea ei blanda care in nenumarate probleme prin care am trecut, mai ales cele cu parintii. Mereu ma ducea la casuta ei de la marginea orasului in fiecare weekend, iar mirosul de iasomie imi gadila din nou nasul in timp ce rememoram casuta mica si placuta in care ma refugiam de parinti.

      O lacrima s-a prelins, iar ea a vazut asta. Si-a imblanzit trasaturile si mi-a aruncat o privire dulce cat o mie de bezele.

      -Ce mai face bezeaua mea? Te simti mai bine ? M-ai speriat de moarte. Sa-ti aduc ceva?......si a continuat cu o parada de intrebari. Atunci, i-am raspuns cu un icnet de durere:

      -Sunt bine bunico! Asta e tot ce conteaza. Ma bucur enorm ca esti aici.

      -Si o sa stau pana o sa te vad sanatos si din nou pe picioarele tale.

      -Dar vei mai sta la noi cateva zile. Nu-i asa?...

      -Da ! Pentru tine special am venit, iar daca tu doresti sa mai stau, voi fi aici.

      -Sper ca asa sa fie bunico. Acum, nu te superi daca inchid putin ochii? Sunt foarte obosit. Toata tensiunea asta mi-a dat batai de cap.

      -Bine Wan, somn usor! Sa stii ca eu o sa stau aici cu tine.

      -Mersi bunico, esti cea mai buna bunica din lume! Spunand acestea, ea mi-a aruncat un zambet strengaresc, iar somnul s-a asezat pe pleoapele mele, si imediat am adormit.

      Visul a fost destul de ciudat. Adica eram imbracat intr-un costum de panda si alergam prin padure, pentru un videoclip muzical. Si eu care credeam ca domnul Brad era o tampenie facuta la comanda. Se pare ca preamaretul meu creier incepea sa aiba numai idei proaste in ultima vreme.

       M-am trezit cu o raza de soare care imi irita ochii. Era destul de incomod sa te trezeasca o lumina asa de puternica.

       Deja trezit, si fiind singur in salon, am presupus ca putina miscare nu mi-ar prinde rau. Draperia era locul perfect pana la care imi puteam exersa piciorusele amortite. M-am dat jos din pat si m-am incaltat cu papuceii mei de pikachu de casa si m-am pornit agale si clatinandu-ma spre fereastra. Uitandu-ma la ea, am vazut cum se inchidea singura. Speriat m-am dat un pas inapoi si m-am uitat prin imprejur. Nimeni in salon. Cine ar fi putut sa o miste.

       -Poate a fost doar curentul, mi-am zis eu incurajator. Dar cum sa fie curentul? Nici un geam nu era deschis, iar usa era inchisa. Hmm, poate am miscat-o cu mintea!  Da, sigur....si tata era agent secretJ! Dar o parte din mine chiar a crezut, asa ca mi-am propus sa incerc din nou, cine stie, poate merge. Deci mi-am imaginat ca se deschid, iar imediat, sunetul a inceput. Am simtit o mare bucurie, dar si teama in acelasi timp. Am deschis ochii, si,fara sa vreau, m-am concentrat un pic mai atre si in clipa urmatoare, perdelele stateau intinse pe jos.

       Am fugit in pat, bagandu-ma sub plapuma si tremurand de frica. Ce mi se intampla? In momentul ala a intrat bunica impreuna cu un domn inalt si o fata blonda...Bety, fata peste care am dat in prima zi de scoala..

      M-am ridicat in sezut, si am privit cum cei trei s-au asezat in jurul meu. Mustaciosul, cu o  voce groasa mi-a zis:

      -Buna, numele meu este Mark Bruiser si sunt politest judiciar, din districtul Grandwiew. Sunt aici ca sa ma ocup de cazul tau. As vrea sa completezi o fisa, apoi sa-mi raspunzi la niste intrebari...

      -Vai domnule!a strigat bunica indignata. Baiatul asta abea se tine pe picioare si dumneavoastra aveti impresia ca el o sa va completeze fisele?

      -Da doamna, inteleg. O sa completez eu totul. Deci, numele complet?

      -Wan Smith.

      -Adresa?

      -Nu o stiu, abia m-am mutat de cateva zile.

      Si-a dat ochii peste cap si mi-a zis:

      -Deabia ai venit, si deja ai intrat in belele?

      -Tata, nu este vina lui!

      -Nu-i nimic, cateodata sunt un tip mai problematic.

      Tatal ei a observat ca Bety a rosit. Asa ca si-a dres glasul si a continuat:

      -Vreun numar de telefon? Ca sa pot completa mai multe informatii?

      -Da, in telefonul meu, pe masa.

      S-a dus catre coltul salonului, unde erau lucrurile mele. L-a luat si apoi a iesit pe hol pentru a vorbi cu parintii mei. Dupa ce a inchis usa, bunica mi-a zis:

      -Te simti mai bine dragul meu?

      -Da..nu...adica nu stiu sigur, e o mare buimaceala in capul meu.

      -Of..dragul meu...si m-a stans puternic in brate.

      M-a luat si Bety de mana, si un curent puternic m-a patruns, ca si cum as fi bagat mana in priza. Speriat, am tras-o inapoi, si m-am afundat mai atre in bratele bunicii. Bety se retrasese si ea, uitandu-se mirata la mine. Pastrandu-si privirea mirata, a soptit incet.

      -Imposibil....e imposibil.....nu ai cum sa fii!....si s-a oprit.

      -Sa fiu un ce?..am tipat eu la ea speriat si plangand…

      Dupa un timp si-a revenit si a spus :

      -Un vrajitor!.....

      

Capitolu 5
  Am ramas fix, cu o privire din alea ca la Scary Movie cand vede fantoma in oglinda si scapa ceva pe jos care se sparge.
  Ma uitam si chiar incercam sa-mi dau seama ce legatura avea casa aceea parasita cu orasul ingropat sub noi. Nu imi venea nicio legatura in minte, iar eu eram un pic confuz, poate si mirat de faptul ca langa mine, pe jos, se afla o oglinda ca cele de la trusele de machiaje. M-am aplecat ca sa o ridic, dar in momentul acela am simtit cum o bata mi-a atins molalele capului si am cazut la pamant. Singurul lucru pe care l-am vazut inainte de a-mi pierde constiinta era un tip foarte inalt cu o mantie rosie si gluga pe cap care tinea in mana o abta patata de sange.....SANGELE MEU......
  M-am trezit ceva timp mai tarziu plin de sange si foarte ametit si incercam sa-mi dau seama ce naiba se intamplase si ce facea individul acela aici jos.
  Am incercat sa ma ridic, dar pe la jumatatea miscarii, picioarele au inceput sa mi se clatine si am cazut din nou pe spate, lovindu-ma din nou la cap. Am simtit cum durerea imi invadeaza tot corpulsi cum totul se aduna apoi in capul meu si explodeaza intr-o durere ingrozitoare. Am tras un tipat infiorator si apoi am incercat sa-mi recapat suflul dupa ce am dus mana la cap si am vazut ca sangerez. Am incercat sa pun in practica ceea ce am invatat de la Bear Grills in "Ultimate Survivor" si mi-am rupt tricoul si mi l-am infasurat in jurul capului pe post de bandaj care sa tina macar pana ce ieseam de aici si ajung inapoi acasa. Era ciudat cand mi-am dat seama ca imi era dor de parintii si sora mea cu toate ca nu eram eu genul prea familist, dar mi-am alungat gandul asta fiindca prima preocupare pe care o aveam era sa plec.
  -Hai ca se poate! si am pornit prin tunel spre semineu.
  Drumul a fost la fel de anevoios, dar eram fericit ca trecusem de partea cea mai grea. Dar soarta se pare ca avea sa ma contrazica mai curand de cat ma asteptam. Urcam scarile cu grija uitand de tipul din semineu, alias intrarea din orasul subteran. Dar se pare ca nu ar fi trebuit sa fac asta pentru ca atunci cand vroiam sa apas clanta, mai multe voci foarte groase se apropiau rapid de usa. Am fugit repede pe scari si m-am ascuns dupa rafturile pline de carti si sticlute colorate si prafuite. Imediat se deschise usa si am vazut niste bocanci militaresti care mergeau apasat spre capatul scarilor. In momentul acela frica mi-a invadat corpul, iar adrenalina facea ca inima sa bata cu putere.
  Imi tineam respuratia si simteam cum aerul dadea o batalie cu plamanii mei pentru a iesi afara. Mi-am privit mainile care tremurau nebuneste, iar eu nu mai reuseam sa le stapanesc. Am ridicat privirea si am vazut 4 persoane care se uitau in directia mea, imbracate la fel ca tipul care ma atacase. Inima a inceput sa bata nebuneste si firisoare cristaline au inceput sa mi se iveasca pe toata pielea cand am realizat ca ei se uitau spre tipul care venea inspre rafturi, fiind la cativa pasi de a ma prinde.
 Tremuram ca o varga si, panicat, am inceput sa ma uit in jur dupa ceva care ma putea ascunde. Beculetul s-a aprins in ultimul moment, cand am gasit o patura pe care am tras-o peste mine aproape instantaneu.
  Am rasuflat usurat cand am auzit pasi indepartandu-se, dar m-am alarmat si mai atre cand cel care a venit la rafturi a spus:
  -Suntem pregatiti pentru inceperea ritualului de luna plina insangerata. Avem copilul jos, inconstient si nu cred ca se va supara daca ii vom imprumuta inima pentru ritual.
  Cuvintele acelea mi-au inghetat sangele in vene, iar, inevitabil, a urmat si rasul lor malefic care mi-a cimentuit trupul dupa ce mi-am dat seama ca ei nu erau altceva decat nsite satanisti.
  Am asteptat pana ce i-am vazut pe toti intrand prin semineu si cand l-am auzit pe cel mai mare dintre ei strigand cat il tineau puterile, unde m-am dus, am iesit cu o viteza pe care nici eu nu stiam ca o pot avea si am alergat spre scari pe hol si apoi, cu o saritura ca de gazela rmarita de o hiena, am sarit peste caura din podea si m-am postat in fata usii de la intrare. Am incercat usa care, dupa cum ma asteptam, era inchisa.      Atunci m-am panicat auzindu-le pasii apasati venind violent spre mine.Am ridicat pumnul, si in secunda urmatoare ieseam prin geamul spart de mine.
  Am rasuflat deabia 5 minute mai tarziu cand. dupa un mini maratondemn de luat in considerare la jocurile olimpice, am ajuns pe aproape de centrul orasului. M-am asezat pe o banca si l-am sunat pe tata ca sa vina sa ma ia. Eram la o distanta de 15 minute de o ploaie de intrabari, in care aveam timp ca sa incerc sa ma linistesc.
  Ma crispasem la gandul ca am fost asa de aproape de o moarte sigura. Am derulat in minte toate imaginile captate poate prea bine din spatele raftului prafuit si colorat. Analizam fiecare imagine si eram atent la toate detaliile.
  Dupa multe incercari am reusit sa-mi aduc aminte ca pe mantiile rosii si pe cartiel alea prafuite straluceau niste pentagrame aurii foarte inguste, iar din vaga mea experienta in lumea ocultismului, mi-am dat seama ca ei erau slujitori, adulatori dar si protectori ai lui Satan.
  Ritualul despre care vorbeau se pare ca era unul pentru marirea puterilor, atat stapanului cat si slujitorilor intr-un Sabbat al Vrajitorilor, un ritual care se face in noptile cu luna plina. Aveau nevoie de o jertfa prin acre sa-l invoce mai intai pe Sran si eram sigur ca eu le-am dejucat toate planurile si acum erau foarte furiosi.
  Soarele se cufunda din ce in ce mai tare, iar luna aparea in toata deplinatatea ei pe cer, cand l-am vazut pe tata palid la fata si ingrijorat.
  Cand a vazut starea in care eram, singurul lucru pe care l-a facut a fost sa calce acceleratia pana la fund si sa demareze in tromba spre cel mai apropiat spital de urgenta. Pe drum, privirea mi se impaienjenea cand am simtit mirosul familiar de scortisoara din masina si bancheta moale de sub mine si am hotarat ca nu strica daca atipesc putin. Urmarile au fost neasteptate....
  Tot felul de intrebari imi circalau prin minte, dar nu indrazneam sa incerc sa gasesc vreun raspuns la niciuna. M-am cufundat mai adanc si am reusit sa adorm. Era o senzatie foarte reconfortanta, ca si cum ai merge prin noroi dupa o ploaie torentiala si il simtii rece sub talpi, improscandu-se de la greutatea mea. Intunericul era racoros ca o briza rece intr-o zi torida de iulie. Ma miscam ca si cum as fi avut un voal si imi placea sa vad cum se unduieste in oceanul acela intunecos plin de pesti si stelute de mare......
  Stai un pic...Pesti, stelute de mare, apa....Eram in ocean, iar eu nu stiam sa inot. M-am panicat si am inceput sa dau nebuneste din picioare si din maini in speranta ca ca ma voi putea ridica la suprafata. Am incercat sa respir, uitand ca sunt sub apa si am tras o gura de apa zdravana care mi-a invadat plamanii. In acelasi timp am simtit cum o mana rece ca gheata s-a atins de glezna mea. M-am ingrozit, iar sangele mi-a inghetat in vene cand l-am vazut pe tipul din subsuol uitandu-se la mine cu o privire demonica. Expira furie prin toti porii si eram sigur ca se va termina urat. Am tras speriat inca o gura de apa si am simtit cum aceasta avansa peste tot prin corpul meu. Privirea mi s-a impaienjenit, dar am simtit cum totul se lumineaza in jurul meu. Am vazut mana satanistului carbonizandu-se cand lumina l-a atins si mi-a dat drumul gleznei. Involuntar, m-am intors spre suprafata, si am vazut-o pe ea.....Ca o zeita venind spre mine pentru a ma ajuta. Parul negru forma valuri atunci cand ea cobora spre mine, iar volanasele azurii ale rochitei  se incalceaau in jocul lor prin apa. Era ea.....si inima imi bubuia cand o simteam din ce in ce mai aproape de mine. Dar apa a luat avans mult prea repede prin corpul meu, iar eu am cedat.
  Ceva mai tarziu, am deschis ochii si i-am vazut parul frumos apoi fruntea, ochii, nasul si, privind un pic mai in jos, am simtit cum un val de caldura imi invadeaza corpul inecat cu apa, iar inima imi batea asa de tare incat imi era frica sa nu o auda si sa se opreasca. Suflul ei cald imi maigaia gatlejul, iar buzele ei trandafirii erau lipite de ale mele in incercarea de a ma salva. As fi vrut ca momentul acela sa se repete la nesfarsit...
  Dar se pare ca soarta nu a vrut acelasi lucru. Imediat apa mi-a tasnit din plamani, iar eu m-am ridicat tusind violent pentru a scoate toata apa care a mai ramas. Intr-un sfarsit, chinul se oprise iar eu puteam respira din nou usurat. Dar ea nu mai era acolo...M-am uitat peste tot dupa ea si, cand am trat o privire spre mare, ea mergea prin apa ca si cum era la o plimbare, scufundandu-se centimetru cu centimetru. M-am ridicat, am pus mainile la gura si am strigat cat m-au tinut puterile.
  -Hei! opreste-te!...te rog eu!...
  Dar ea  nu se oprea,,,asa ca am mai incercat odata....
  -Macar spune-mi cum te cheama!...
  Atunci, o briza mi-a raspuns cu toate ca ea nici nu s-a intors.
  -Aliseea! printul meu....Aliseea!

Capitolul 4
  Am ramas masca cand am vazut acel corp fara viata in fata mea. Avea rochita safirie si parul negru. iar din corp nu mai ramasese prea mult de se putea vedea dupa trasaturile pielii descompuse ca a fost destul de frumoasa. Incredibil ca spun asta dar chiar era frumoasa. Nu am reactionat pentru un moment, apoi am tipat din starfundul plamanilor si am trantit usa, luand-o la fuga pe scarile subrede. Nivelul de adrenalina crestea cu fiecare pas pe care il faceam. iar fiecare zgomot pe care il faceam in fuga mea spre iesire imi ridica parul pe ceafa. Eram ingrozit stiind ca la numai cativa pasi de mine se afla cadavrul unei fete. Am gasit intr`un sfarsit usa, dar in timp ce alergam spre ea, o bucata subrezita de lemn din parchet s-a rupt cu un sunet de groaza. In urmatoare clipa m-am trezit in bezna groasa a subsolului. Am strigat dupa ajutor dar mai mult ca sigur nimeni nu ar fi fost destul de nebun incat sa treaca pe o vreme ingrozitoare ca asta prin cartierul ala bantuit de case vechi si sa ma mai si auda strigand. Ar fi fost culmea sa ma poata ajuta cineva, dar imi incercam norocul ragusind degeaba. Asa ca mi-am zis sa ma calmez si sa incerc sa gandesc rational, ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat. M-iam cautat lanterna de la telefon si am pornit spre scari pana la parter, apoi calm spre sufragerie, si in cele din urma am iesit pe usa calm, fara sa para ca am vazut un cadavru, cu toate ca in capul meu se invarteau miliarde de chestii pe care incercam sa le pun cap la cap. Am cautat n loc cu semnal, dar nu am gasit asa ca am inceput sa merg cu ochii in telefon pana prindeam macar o liniuta, ca sa-l sun pe tata si sa ma ia acasa la caldurica si o ciocolata fierbinte pentru a ma calma. In cele din urma am gasit semnal cam dupa jumatate de ora de mers prin ploaie. Am primit atunci un mesaj cu zecile de apeluri pe care leam pierdut in timp ce ma plimbam prin casa terorii. Am reusit sa-i contactez si in mai putin de jumatate de ora eram acasa, in cada mea plina cu apa fierbinte, gandindu-ma la ce mi s-a intamplat in ziua aceia.
  Apoi m-am bagat in pat dupa consultarea medicului care mi-a spus sa ma odihnesc. Am incercat sa dorm, dar gandul acela odios nu mi-a dat pace, asa ca mama mi-a dat un somnifer usor si am reusit in cele din urma sa adorm, cu toate ca a fost poate cel mai gresit lucru pe care l-am facut.
  Acea fata mi-a bantuit visele non-stop. Am visat-o si imi spunea cum a murit in chinuri groaznice, asfixiata cu propiul dioxid de carbon in timp ce se juca de-a va-ti ascunselea, iar servitorul surd Jack al bunicii ei paralizate la pat. Era foarte trist, dar chiar in acea situatie mizerabila pe care o avea, era fermecatoare. Simteam ceva in mine care vroia sa iasa la iveala atunci cand firicelele  fierbinti de apa din ochii ei. Am icercat sa i le sterg dar cand am atins-o a disparut si visul meu s-a terminat odata cu nenorocita aia de alarma care ma trezea sa ma duc la scoala. Am meditat toata dimineata si in drumul meu spre scoala la cum a ajuns mana mea sa fie umezita cand m-am trezit dimineata. Era ceva ciudat, si mai mult ca probabil, o realitate si nu doar rodul imaginatiei mele. Se pare ca visul nu a fost o imaginatie ci chiar realiatatea dura in care ma aflam.
  Ajuns la scoala, aceiasi poveste nasoala cu tipu` ala de rahat, care se credea cel mai tare doar pentru ca se intalnea cu sefa majoretelor de la liceu. M-a facut in toate felurile, dar i-am replicat apasat si am pus si punctul pe i: "tine-ti gura aia spurcata de atatea penisuri inghitite, pun pariu ca prietena ta e o incepatoare la supt acadele in comapartie cu tine", apoi am plecat in banca mea si nu m-am mai ridicat decat in momentul in care a trabuit sa pleac acasa. In toate pauzele mi-am bagat Skrillex in casti si nu m-a mai interesat de nimic din cacaturile alea pe care le spuneam despre mine, cu toate ca le putea citi pe buze. Am ingnorat totul, hotarat fiind sa le arat ca cine rade la urma, rade mai bine.
  La mate m-a scos la tabla....a fost o crima....a trebuit sa rezolv o problema geometrie cu vectorii de pozitie a lu` masa. Ca de obicei nu am stiut si m-am mai alec cu un 3. Nu stiu de ce, dar cred ca voi ramane din nou corigent. In fine, viata mea scoalara nu conteaza. Aveam mai multe pe cap, iar problema cu cadavrul fetei ma obseda din ce in ce mai mult. Asa ca m-am hotarat sa mai trag o tura pe acolo, stiind ce ma asteapta.
 Dupa ore am plecat la casa aceea, prin mod miraculos, aducandu-mi aminte pe unde o lasem data trecuta, ca si cum cineva imi ghida pasii in locul acela. Nu mi-a luat mult timp sa ajung si am intrat in casa, m-am dus direct la dulap, si l-am deschis. Dar nu mai era nimic inauntru. Totul era gol, si praful era asezat acolo, de zice de ani, ca si cum in tot acest timp nu ar fi fost nimic acolo. Disperat am cautat si in celelalte dulapuri si in restul casei dar nu am gasit nimic, nici macar un indiciu care mi-ar putea spune unde se afla fata. Usa nu parea fortata, geamurile nu erau sparte, totul era asa cum am lasat. Dar in urmatorul moment mi-am dat seama ca nu am cautat la subsol. Am fugit spre subsol fara sa vreau, si am aprins lanterna de la telefon. Totul parea normal, dar cand m-am uitat in semineu, am observat ca era o bucatica de material safiriu, care semana izbitor de bine cu cea din rochita fetei, agatata in balamaua portitei. Am deschis portita si in momentul urmator au iesit o droaie de lilieci care scoateau niste zgomote asurzitoare. M-am calmat un pic dupa ce au iesit pe usa subsolului si am bagat capul in semineu. Spre surprinderea mea, acolo se afla un tunel mai larg in care se putea stercura cu usurinta un om destul de slabut. Spre norocul meu, si eu incapeam acolo, asa ca m-am bagat.
  Tunelul se ingusta din ce in ce mai tare si in cele din urma am reusit cu greu sa ies de acolo. Am coborat din tunel, si am ajuns in fata unei usi din aia groasa, cum se folosea la castele pe vremuri. Am deschis-o incet, cu scartaitul obisnuit, si am ramas cu gura cascata cand am vazut ce se afla in fata mea. Era un oras subteran parasit. Era Trustol, orasul de sub Grandview....

 Sustineti si voi o cauza nobila. Trebuie sa adunam cat mai multe semnaturi. Asa ca va rog din suflet sa ne semnati petitia la adresa http://www.gopetition.com/petitions/kuroshitsuji-3rd-season.html

Capitolul 3
  Eram ingrozit de chestia cu pierdutul din prima zi in orasul acesta nou.... M-am speriat ingrozitor cand am vazut unde ma aflam. Partea proasta e ca nici nu stiam unde ma aflam, nici semnal la HTC-ul meu.....Urasc cand se intampla asta.
  Am incercat sa nu ma panichez. Vroiam sa gandesc calm, dar pur si simplu nu puteam. Muream de frica si eram singur in pustietatea asta de case (bantuite spre nefericirea mea). Am strigat la o poarta care parea folosita recent. Dar niciun rezultat.
  Incepeam sa ma panichez si nu stiam ce sa ma fac. Noaptea venea cu pasi repezi, iar eu ma simteam privit de catre cineva in orice loc in care ma aflam. Asa ca am hotarat sa stau la lumina unui felinar in speranta ca ma va gasi cineva si ma va putea duce acasa la familia mea...Ciudat ca spuneam asta dar chiar incepeau sa-mi lipseasca.....
  Asa ca m-am asezat pe bordura la lumina felinarului din coltul străzii cand am remarcat un lucru infricosator...In spatele meu se afla un cimitir si nu parea unul din cimitirele alea vesele in care ai vrea sa te afli in timpul noptii. Era sobru, intunecat si baga in sperieti pe oricine incerca macar sa-l priveasca. Dar in cazul meu era mai diferit. Ma simteam atras intr-un mod foarte ciudat. Da recunosc, ma pasioneaza chestii ca ocultismul, satanismul si chestii de genul, dar intr-un cimitir ca ala nu as vrea sa ma aflu in ruptul capului. Partea ciudata era ca ma simteam foarte atras de el si imi parea foarte cunoscut.
  Apoi am realizat unde ma aflam....Eram la marginea orasului un cartierul ala de case vechi de pe timpul lu`  stra-sta-strabunica. Mother fuck..eram ingrozit dar in acelasi timp fascinat de vechimea mormintelor. Se pare ca atunci nu exista decat cartierul asta de case foarte ciudat. Nu exista orasul sau orice alta cladire,
doar cartieru` asta de case. Am simtit nevoia sa intru in cimitir, cu toate ca vroiam cu infocare sa raman pe strada, sa caut un nenorocit de telefon si sa il anunt pe taicamiu sa vina sa ma ia. Dar se pare ca ceva vroia sa ajung aici si sa intru in cimitirul asta. Ciudat......
   Am inceput sa ma plimb printre morminte, destul de dragute intr-un mod ciudat, si ma uitam la vechimea lor. La naiba! erau acolo morminte de peste 200 de ani, pana mea. M-am ingrozit cand am aflat care era treaba cu chestia asta. Problema era ca pe atunci, in condicele orasului( pe care le-am citit aseara) scria si o parte care ma ingrozit dar careia nu iam dat importanta. Era faza ca in perioada aceea se credea ca mortii invie noaptea asa ca realizau numeroase ritualuri in care le scoateau inima si le beau sangele pentru ca acesta sa nu mai aiba puterea de a se ridica. Se pare ca aceste ritualuri au infuriat mai tare spiritele, si contrat asteptarilor, acestea s-au razbunat bantuind orasul pana cand acesta a ramas pustiu. Toata lumea era ingrozita de ororile pe care acestea la puteau face. De la un simplu speriat, pana la vise cosmaruri shi premonotii false despre cum aveau sa moara daca se mai pun vreodata cu ei, iar de frica lor oamneii au plecat. Dar aceste spirite au ramas in aceste case.
  La naiba! sunt un norocos in viata cand vine vorba despre chestii care ma sperie. Am norocul ca sa calc unde-i rahatu mai mare!.......
  Si cum nu se putea mai bine, s-a starnit o furtuna de zici ca venea uraganu Katrina acum. Incepuse sa ploaie cu galeata si in cateva secunde eram ud pana si in chiloti. Atunci fara sa gandesc, am iesit din cimitir si am alergat spre cea mai apropiata casa pe care am gasit-o. Am intrat, iar panorama era de groaza. Se pare ca astea chiar erau bantuite fiindca peste tot era numai oseminte de-alea vechilor stapani sau babalacuri care nu au reusit sa plece la timp din casele lor. Lucrurile erau ravasite, peretii stateau sa se duca, iar tavan...avea o gaura prin care vedeam la etajul 2.
  Am pasit incet, iar parchetul a inceput sa scartaie sinistru sub picioarele mele. Sunetul acela facea  ca sa ti se ridice paru pe spate de frica.... Am incercat sa pasesc peste toate lucrurile aflate in descompunere sau ravasite care erau acolo. Am uitat sa mentionez ca mirosul era oribil. Si am inceput sa urc scarile in stil victorian care duceau la etajul 2.
  Etajul 2 era foarte ciudat....Peste tot erau numai dulapuri mari, solide, si muream de curiozitate sa vad ce naiba se afla in ele. L-am deschis pe primu..gol, doar panza de paianjeni. Al doilea la fel doar panza de paianjeni. Dar la al treilea mi s-a parut ca vad o bucata de material de sub usa dulapului. Era un material safiriu, ca o bucatica de rochie. Am observat ca in usa dulapului era o cheie mai ruginita si plina de panza. Am sterso putin am rasucit-o iar sunetul mi-a facut pielea de gaina. Am deschis cu o retinere, iar scartaitul acela a accentuat peisajul sumbru din interiorul dulapului.....Acolo era cadavrul unei fete........

Capitolul 2

        A doua zi veni pe neasteptate, iar dimineata ma luase pe nepregatite atunci cand mama m-a trezit cu vocea blanda ca trebuie sa merg la scoala. M-am trezit si ma simteam ca si cum as fi mers la spanzuratoare...SCOALA.....o crima la care nu vroiam sa mai iau parte, numai gandindu-ma la faptul ca toata lumea va fi noua.
        Dupa ce am luat masa, m-am imbracat cu un ritm foarte anemic, apoi am coborat la masina si am plecat spre scoala.... Vedeam baieti si fete care mergeau la scoala si mi se facea greata cand vedeam cat de nasoli pot fi cei de aici.....
        Masina ma lasase in fata portii si cu pasi tematori am inceput sa pasesc in curtea mare a liceului....toti copii aceia se uitau la mine ca la ciudatul imbracat in negru si cu parul lung care nu are prieteni....
        Cand sa intru in scoala, Brad (autointitulat barbatul universal) mi-a pus piedica si am cazut peste o colega. Atunci m-am ridicat si am ajutat-o si pe ea sa se ridice si am plecat mai apoi rusinat de evenimentele petrecute din cauza unui imbecil.
        Am fugit in clasa si m-am pus in ultima banca si am ramas acolo pana cand clopotelul a sunat. Cand au venit colegii am avut surprinderea sa realizez ca il voi avea coleg pe Mr Brad si colega pe fata peste care am dat cand tampitul ala mia pus piedica.
        Profesoara a intrat in clasa, iar primul gand care mi-a trecut prin cap a fost faptul ca ma va chema in fata clasei.....DAMN!!! chiar asta s-a intamplat......si eram ceva in genul ce naiba caut eu aici....
        Brad a strigat atunci : -Luati rahatul asta de aici !!!!
        -Voi fi rahat doar atunci cand voi sta doar sa pun piedica la altii iar scopul meu in viata va fi sa-mi bat joc de altii ratatule L !!!
        Apoi am plecat inapoi in banca si nu am mai placat pana la sfarsitul orelor. Am iesit de la scoala si ma indreptam nervos spre casa cand am realizat ca tata trebuia sa ma ia de la scoala pentru ca nu stiam orasul. M-am trezit intr-un cartier cu totul necunoscut in care casele erau parasite si pline de buruieni.......

Printre OAMENI

Capitolul 1

        Dimineta incepuse foarte prost. Vesnica discutie pe tema mutatului in Grandview. Ma opuneam din toate fortele, dar ce putere are un copil in fata parintilor sai. M-am incuiat in camera mea si nu mai vroiam sa mai ies de acolo. Era universul meu si nimeni nu avea dreptul sa mi-l ia.
        Pana la amiaza, mama deja impachetase lucrurile. Eu nu vroiam,  dar am fost nevoit sa ma urc in masina. Inainte de lasatul serii, eram deja ajunsi in localitate. Mergeam pe straduta pe care se afla casa mea. Aleea imi starnea fiori iar eu ma simteam urmarit.
        Dar masina se oprise tocmai in capatul stradutei, iar o casa mare si veche se ridica in fata mea. Aerul avea ceva putred, iar albul spalacit al casei asortat cu gardul era dezgustator. Casa era infricosatoare....
        Scartaitul portii m-a trezit parca din efectul somnolent al aerului greu, nerespirabil, si cu o usoara retinere am inceput sa calc pe pavajul aleii. Mergand cu lucrurile mele puse in cutie, o pala de vant venita de nicaieri, imi indreapta privirea spre o statuie din gradina. Ma indreptam usor spre ea si imi parea tot mai infricosatoare. Ajuns langa ea am observat ca era cam macinata, dar, printre muschii atasati de dansa am reusit sa deslusesc corpul unui barbat si.....ciudat.... o pentagrama desenata in jurul ochiului stang.
         Atunci vantul se inteti si auzisem vocea speriata a mamei :
         - Wan, haide ca vine furtuna!
         Am alergat repede printre picaturile repezi de ploaie pana pe veranda. Apoi am intrat in casa si m-am indreptat spre scarile ce duceau la etaj. Am cautat camera mea... tocmai in fundul holului. Am deschis usa am vazut camera mea, una mica ce-i drept da destul de incapatoare. Tapetul de culoare verde-mucegai patat cu flori galbene era oribil. Patul mic intr-un colt al camerei, si salteaua pe arcuri, dulapul mare cu o oglinda pe mijloc, plus biroul din fata ferestrei.
          Ooo...dar ce fereastra mica... Totul parea asa mic cand te uitai prin ea. Gradina mare plina de buruieni avea un copac mare pe mijloc, iar sopronul din fundul curtii era darapanat.
          Curios, mi-am pus laptopul pe birou si am inceput sa caut informatii despre Grandwiew, un orasel linistit dar care ascundea multe secrete...
          Dupa multe ore de cautat intens, am descoperit o informatie socanta. In anul 1750 exista un oras numit Trustol, care dupa ce a fost lovit de o epidemie, a fost incendiat, fiind cea mai mare crima a mileniului, cand un oras intreg a ars, incluzand si oamenii din el.
          Apoi, dupa multi ani, s-a construit orasul care astazi se numeste Grandview, turnand o place de beton pe deasupra orasului-cimitir. Am simtit cum ma cupinde un fior de groaza, la gandul ca au murit atatia oameni din cauza unei banale epidemii de gripa.