Capitolul 3
  Eram ingrozit de chestia cu pierdutul din prima zi in orasul acesta nou.... M-am speriat ingrozitor cand am vazut unde ma aflam. Partea proasta e ca nici nu stiam unde ma aflam, nici semnal la HTC-ul meu.....Urasc cand se intampla asta.
  Am incercat sa nu ma panichez. Vroiam sa gandesc calm, dar pur si simplu nu puteam. Muream de frica si eram singur in pustietatea asta de case (bantuite spre nefericirea mea). Am strigat la o poarta care parea folosita recent. Dar niciun rezultat.
  Incepeam sa ma panichez si nu stiam ce sa ma fac. Noaptea venea cu pasi repezi, iar eu ma simteam privit de catre cineva in orice loc in care ma aflam. Asa ca am hotarat sa stau la lumina unui felinar in speranta ca ma va gasi cineva si ma va putea duce acasa la familia mea...Ciudat ca spuneam asta dar chiar incepeau sa-mi lipseasca.....
  Asa ca m-am asezat pe bordura la lumina felinarului din coltul străzii cand am remarcat un lucru infricosator...In spatele meu se afla un cimitir si nu parea unul din cimitirele alea vesele in care ai vrea sa te afli in timpul noptii. Era sobru, intunecat si baga in sperieti pe oricine incerca macar sa-l priveasca. Dar in cazul meu era mai diferit. Ma simteam atras intr-un mod foarte ciudat. Da recunosc, ma pasioneaza chestii ca ocultismul, satanismul si chestii de genul, dar intr-un cimitir ca ala nu as vrea sa ma aflu in ruptul capului. Partea ciudata era ca ma simteam foarte atras de el si imi parea foarte cunoscut.
  Apoi am realizat unde ma aflam....Eram la marginea orasului un cartierul ala de case vechi de pe timpul lu`  stra-sta-strabunica. Mother fuck..eram ingrozit dar in acelasi timp fascinat de vechimea mormintelor. Se pare ca atunci nu exista decat cartierul asta de case foarte ciudat. Nu exista orasul sau orice alta cladire,
doar cartieru` asta de case. Am simtit nevoia sa intru in cimitir, cu toate ca vroiam cu infocare sa raman pe strada, sa caut un nenorocit de telefon si sa il anunt pe taicamiu sa vina sa ma ia. Dar se pare ca ceva vroia sa ajung aici si sa intru in cimitirul asta. Ciudat......
   Am inceput sa ma plimb printre morminte, destul de dragute intr-un mod ciudat, si ma uitam la vechimea lor. La naiba! erau acolo morminte de peste 200 de ani, pana mea. M-am ingrozit cand am aflat care era treaba cu chestia asta. Problema era ca pe atunci, in condicele orasului( pe care le-am citit aseara) scria si o parte care ma ingrozit dar careia nu iam dat importanta. Era faza ca in perioada aceea se credea ca mortii invie noaptea asa ca realizau numeroase ritualuri in care le scoateau inima si le beau sangele pentru ca acesta sa nu mai aiba puterea de a se ridica. Se pare ca aceste ritualuri au infuriat mai tare spiritele, si contrat asteptarilor, acestea s-au razbunat bantuind orasul pana cand acesta a ramas pustiu. Toata lumea era ingrozita de ororile pe care acestea la puteau face. De la un simplu speriat, pana la vise cosmaruri shi premonotii false despre cum aveau sa moara daca se mai pun vreodata cu ei, iar de frica lor oamneii au plecat. Dar aceste spirite au ramas in aceste case.
  La naiba! sunt un norocos in viata cand vine vorba despre chestii care ma sperie. Am norocul ca sa calc unde-i rahatu mai mare!.......
  Si cum nu se putea mai bine, s-a starnit o furtuna de zici ca venea uraganu Katrina acum. Incepuse sa ploaie cu galeata si in cateva secunde eram ud pana si in chiloti. Atunci fara sa gandesc, am iesit din cimitir si am alergat spre cea mai apropiata casa pe care am gasit-o. Am intrat, iar panorama era de groaza. Se pare ca astea chiar erau bantuite fiindca peste tot era numai oseminte de-alea vechilor stapani sau babalacuri care nu au reusit sa plece la timp din casele lor. Lucrurile erau ravasite, peretii stateau sa se duca, iar tavan...avea o gaura prin care vedeam la etajul 2.
  Am pasit incet, iar parchetul a inceput sa scartaie sinistru sub picioarele mele. Sunetul acela facea  ca sa ti se ridice paru pe spate de frica.... Am incercat sa pasesc peste toate lucrurile aflate in descompunere sau ravasite care erau acolo. Am uitat sa mentionez ca mirosul era oribil. Si am inceput sa urc scarile in stil victorian care duceau la etajul 2.
  Etajul 2 era foarte ciudat....Peste tot erau numai dulapuri mari, solide, si muream de curiozitate sa vad ce naiba se afla in ele. L-am deschis pe primu..gol, doar panza de paianjeni. Al doilea la fel doar panza de paianjeni. Dar la al treilea mi s-a parut ca vad o bucata de material de sub usa dulapului. Era un material safiriu, ca o bucatica de rochie. Am observat ca in usa dulapului era o cheie mai ruginita si plina de panza. Am sterso putin am rasucit-o iar sunetul mi-a facut pielea de gaina. Am deschis cu o retinere, iar scartaitul acela a accentuat peisajul sumbru din interiorul dulapului.....Acolo era cadavrul unei fete........