Capitolul 4
Am ramas masca cand am vazut acel corp fara viata in fata mea. Avea rochita safirie si parul negru. iar din corp nu mai ramasese prea mult de se putea vedea dupa trasaturile pielii descompuse ca a fost destul de frumoasa. Incredibil ca spun asta dar chiar era frumoasa. Nu am reactionat pentru un moment, apoi am tipat din starfundul plamanilor si am trantit usa, luand-o la fuga pe scarile subrede. Nivelul de adrenalina crestea cu fiecare pas pe care il faceam. iar fiecare zgomot pe care il faceam in fuga mea spre iesire imi ridica parul pe ceafa. Eram ingrozit stiind ca la numai cativa pasi de mine se afla cadavrul unei fete. Am gasit intr`un sfarsit usa, dar in timp ce alergam spre ea, o bucata subrezita de lemn din parchet s-a rupt cu un sunet de groaza. In urmatoare clipa m-am trezit in bezna groasa a subsolului. Am strigat dupa ajutor dar mai mult ca sigur nimeni nu ar fi fost destul de nebun incat sa treaca pe o vreme ingrozitoare ca asta prin cartierul ala bantuit de case vechi si sa ma mai si auda strigand. Ar fi fost culmea sa ma poata ajuta cineva, dar imi incercam norocul ragusind degeaba. Asa ca mi-am zis sa ma calmez si sa incerc sa gandesc rational, ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat. M-iam cautat lanterna de la telefon si am pornit spre scari pana la parter, apoi calm spre sufragerie, si in cele din urma am iesit pe usa calm, fara sa para ca am vazut un cadavru, cu toate ca in capul meu se invarteau miliarde de chestii pe care incercam sa le pun cap la cap. Am cautat n loc cu semnal, dar nu am gasit asa ca am inceput sa merg cu ochii in telefon pana prindeam macar o liniuta, ca sa-l sun pe tata si sa ma ia acasa la caldurica si o ciocolata fierbinte pentru a ma calma. In cele din urma am gasit semnal cam dupa jumatate de ora de mers prin ploaie. Am primit atunci un mesaj cu zecile de apeluri pe care leam pierdut in timp ce ma plimbam prin casa terorii. Am reusit sa-i contactez si in mai putin de jumatate de ora eram acasa, in cada mea plina cu apa fierbinte, gandindu-ma la ce mi s-a intamplat in ziua aceia.
Apoi m-am bagat in pat dupa consultarea medicului care mi-a spus sa ma odihnesc. Am incercat sa dorm, dar gandul acela odios nu mi-a dat pace, asa ca mama mi-a dat un somnifer usor si am reusit in cele din urma sa adorm, cu toate ca a fost poate cel mai gresit lucru pe care l-am facut.
Acea fata mi-a bantuit visele non-stop. Am visat-o si imi spunea cum a murit in chinuri groaznice, asfixiata cu propiul dioxid de carbon in timp ce se juca de-a va-ti ascunselea, iar servitorul surd Jack al bunicii ei paralizate la pat. Era foarte trist, dar chiar in acea situatie mizerabila pe care o avea, era fermecatoare. Simteam ceva in mine care vroia sa iasa la iveala atunci cand firicelele fierbinti de apa din ochii ei. Am icercat sa i le sterg dar cand am atins-o a disparut si visul meu s-a terminat odata cu nenorocita aia de alarma care ma trezea sa ma duc la scoala. Am meditat toata dimineata si in drumul meu spre scoala la cum a ajuns mana mea sa fie umezita cand m-am trezit dimineata. Era ceva ciudat, si mai mult ca probabil, o realitate si nu doar rodul imaginatiei mele. Se pare ca visul nu a fost o imaginatie ci chiar realiatatea dura in care ma aflam.
Ajuns la scoala, aceiasi poveste nasoala cu tipu` ala de rahat, care se credea cel mai tare doar pentru ca se intalnea cu sefa majoretelor de la liceu. M-a facut in toate felurile, dar i-am replicat apasat si am pus si punctul pe i: "tine-ti gura aia spurcata de atatea penisuri inghitite, pun pariu ca prietena ta e o incepatoare la supt acadele in comapartie cu tine", apoi am plecat in banca mea si nu m-am mai ridicat decat in momentul in care a trabuit sa pleac acasa. In toate pauzele mi-am bagat Skrillex in casti si nu m-a mai interesat de nimic din cacaturile alea pe care le spuneam despre mine, cu toate ca le putea citi pe buze. Am ingnorat totul, hotarat fiind sa le arat ca cine rade la urma, rade mai bine.
La mate m-a scos la tabla....a fost o crima....a trebuit sa rezolv o problema geometrie cu vectorii de pozitie a lu` masa. Ca de obicei nu am stiut si m-am mai alec cu un 3. Nu stiu de ce, dar cred ca voi ramane din nou corigent. In fine, viata mea scoalara nu conteaza. Aveam mai multe pe cap, iar problema cu cadavrul fetei ma obseda din ce in ce mai mult. Asa ca m-am hotarat sa mai trag o tura pe acolo, stiind ce ma asteapta.
Dupa ore am plecat la casa aceea, prin mod miraculos, aducandu-mi aminte pe unde o lasem data trecuta, ca si cum cineva imi ghida pasii in locul acela. Nu mi-a luat mult timp sa ajung si am intrat in casa, m-am dus direct la dulap, si l-am deschis. Dar nu mai era nimic inauntru. Totul era gol, si praful era asezat acolo, de zice de ani, ca si cum in tot acest timp nu ar fi fost nimic acolo. Disperat am cautat si in celelalte dulapuri si in restul casei dar nu am gasit nimic, nici macar un indiciu care mi-ar putea spune unde se afla fata. Usa nu parea fortata, geamurile nu erau sparte, totul era asa cum am lasat. Dar in urmatorul moment mi-am dat seama ca nu am cautat la subsol. Am fugit spre subsol fara sa vreau, si am aprins lanterna de la telefon. Totul parea normal, dar cand m-am uitat in semineu, am observat ca era o bucatica de material safiriu, care semana izbitor de bine cu cea din rochita fetei, agatata in balamaua portitei. Am deschis portita si in momentul urmator au iesit o droaie de lilieci care scoateau niste zgomote asurzitoare. M-am calmat un pic dupa ce au iesit pe usa subsolului si am bagat capul in semineu. Spre surprinderea mea, acolo se afla un tunel mai larg in care se putea stercura cu usurinta un om destul de slabut. Spre norocul meu, si eu incapeam acolo, asa ca m-am bagat.
Tunelul se ingusta din ce in ce mai tare si in cele din urma am reusit cu greu sa ies de acolo. Am coborat din tunel, si am ajuns in fata unei usi din aia groasa, cum se folosea la castele pe vremuri. Am deschis-o incet, cu scartaitul obisnuit, si am ramas cu gura cascata cand am vazut ce se afla in fata mea. Era un oras subteran parasit. Era Trustol, orasul de sub Grandview....
sâmbătă, 3 decembrie 2011
miercuri, 9 noiembrie 2011
marți, 8 noiembrie 2011
Capitolul 3
Eram ingrozit de chestia cu pierdutul din prima zi in orasul acesta nou.... M-am speriat ingrozitor cand am vazut unde ma aflam. Partea proasta e ca nici nu stiam unde ma aflam, nici semnal la HTC-ul meu.....Urasc cand se intampla asta.
Am incercat sa nu ma panichez. Vroiam sa gandesc calm, dar pur si simplu nu puteam. Muream de frica si eram singur in pustietatea asta de case (bantuite spre nefericirea mea). Am strigat la o poarta care parea folosita recent. Dar niciun rezultat.
Incepeam sa ma panichez si nu stiam ce sa ma fac. Noaptea venea cu pasi repezi, iar eu ma simteam privit de catre cineva in orice loc in care ma aflam. Asa ca am hotarat sa stau la lumina unui felinar in speranta ca ma va gasi cineva si ma va putea duce acasa la familia mea...Ciudat ca spuneam asta dar chiar incepeau sa-mi lipseasca.....
Asa ca m-am asezat pe bordura la lumina felinarului din coltul străzii cand am remarcat un lucru infricosator...In spatele meu se afla un cimitir si nu parea unul din cimitirele alea vesele in care ai vrea sa te afli in timpul noptii. Era sobru, intunecat si baga in sperieti pe oricine incerca macar sa-l priveasca. Dar in cazul meu era mai diferit. Ma simteam atras intr-un mod foarte ciudat. Da recunosc, ma pasioneaza chestii ca ocultismul, satanismul si chestii de genul, dar intr-un cimitir ca ala nu as vrea sa ma aflu in ruptul capului. Partea ciudata era ca ma simteam foarte atras de el si imi parea foarte cunoscut.
Apoi am realizat unde ma aflam....Eram la marginea orasului un cartierul ala de case vechi de pe timpul lu` stra-sta-strabunica. Mother fuck..eram ingrozit dar in acelasi timp fascinat de vechimea mormintelor. Se pare ca atunci nu exista decat cartierul asta de case foarte ciudat. Nu exista orasul sau orice alta cladire,
doar cartieru` asta de case. Am simtit nevoia sa intru in cimitir, cu toate ca vroiam cu infocare sa raman pe strada, sa caut un nenorocit de telefon si sa il anunt pe taicamiu sa vina sa ma ia. Dar se pare ca ceva vroia sa ajung aici si sa intru in cimitirul asta. Ciudat......
Am inceput sa ma plimb printre morminte, destul de dragute intr-un mod ciudat, si ma uitam la vechimea lor. La naiba! erau acolo morminte de peste 200 de ani, pana mea. M-am ingrozit cand am aflat care era treaba cu chestia asta. Problema era ca pe atunci, in condicele orasului( pe care le-am citit aseara) scria si o parte care ma ingrozit dar careia nu iam dat importanta. Era faza ca in perioada aceea se credea ca mortii invie noaptea asa ca realizau numeroase ritualuri in care le scoateau inima si le beau sangele pentru ca acesta sa nu mai aiba puterea de a se ridica. Se pare ca aceste ritualuri au infuriat mai tare spiritele, si contrat asteptarilor, acestea s-au razbunat bantuind orasul pana cand acesta a ramas pustiu. Toata lumea era ingrozita de ororile pe care acestea la puteau face. De la un simplu speriat, pana la vise cosmaruri shi premonotii false despre cum aveau sa moara daca se mai pun vreodata cu ei, iar de frica lor oamneii au plecat. Dar aceste spirite au ramas in aceste case.
La naiba! sunt un norocos in viata cand vine vorba despre chestii care ma sperie. Am norocul ca sa calc unde-i rahatu mai mare!.......
Si cum nu se putea mai bine, s-a starnit o furtuna de zici ca venea uraganu Katrina acum. Incepuse sa ploaie cu galeata si in cateva secunde eram ud pana si in chiloti. Atunci fara sa gandesc, am iesit din cimitir si am alergat spre cea mai apropiata casa pe care am gasit-o. Am intrat, iar panorama era de groaza. Se pare ca astea chiar erau bantuite fiindca peste tot era numai oseminte de-alea vechilor stapani sau babalacuri care nu au reusit sa plece la timp din casele lor. Lucrurile erau ravasite, peretii stateau sa se duca, iar tavan...avea o gaura prin care vedeam la etajul 2.
Am pasit incet, iar parchetul a inceput sa scartaie sinistru sub picioarele mele. Sunetul acela facea ca sa ti se ridice paru pe spate de frica.... Am incercat sa pasesc peste toate lucrurile aflate in descompunere sau ravasite care erau acolo. Am uitat sa mentionez ca mirosul era oribil. Si am inceput sa urc scarile in stil victorian care duceau la etajul 2.
Etajul 2 era foarte ciudat....Peste tot erau numai dulapuri mari, solide, si muream de curiozitate sa vad ce naiba se afla in ele. L-am deschis pe primu..gol, doar panza de paianjeni. Al doilea la fel doar panza de paianjeni. Dar la al treilea mi s-a parut ca vad o bucata de material de sub usa dulapului. Era un material safiriu, ca o bucatica de rochie. Am observat ca in usa dulapului era o cheie mai ruginita si plina de panza. Am sterso putin am rasucit-o iar sunetul mi-a facut pielea de gaina. Am deschis cu o retinere, iar scartaitul acela a accentuat peisajul sumbru din interiorul dulapului.....Acolo era cadavrul unei fete........
Eram ingrozit de chestia cu pierdutul din prima zi in orasul acesta nou.... M-am speriat ingrozitor cand am vazut unde ma aflam. Partea proasta e ca nici nu stiam unde ma aflam, nici semnal la HTC-ul meu.....Urasc cand se intampla asta.
Am incercat sa nu ma panichez. Vroiam sa gandesc calm, dar pur si simplu nu puteam. Muream de frica si eram singur in pustietatea asta de case (bantuite spre nefericirea mea). Am strigat la o poarta care parea folosita recent. Dar niciun rezultat.
Incepeam sa ma panichez si nu stiam ce sa ma fac. Noaptea venea cu pasi repezi, iar eu ma simteam privit de catre cineva in orice loc in care ma aflam. Asa ca am hotarat sa stau la lumina unui felinar in speranta ca ma va gasi cineva si ma va putea duce acasa la familia mea...Ciudat ca spuneam asta dar chiar incepeau sa-mi lipseasca.....
Asa ca m-am asezat pe bordura la lumina felinarului din coltul străzii cand am remarcat un lucru infricosator...In spatele meu se afla un cimitir si nu parea unul din cimitirele alea vesele in care ai vrea sa te afli in timpul noptii. Era sobru, intunecat si baga in sperieti pe oricine incerca macar sa-l priveasca. Dar in cazul meu era mai diferit. Ma simteam atras intr-un mod foarte ciudat. Da recunosc, ma pasioneaza chestii ca ocultismul, satanismul si chestii de genul, dar intr-un cimitir ca ala nu as vrea sa ma aflu in ruptul capului. Partea ciudata era ca ma simteam foarte atras de el si imi parea foarte cunoscut.
Apoi am realizat unde ma aflam....Eram la marginea orasului un cartierul ala de case vechi de pe timpul lu` stra-sta-strabunica. Mother fuck..eram ingrozit dar in acelasi timp fascinat de vechimea mormintelor. Se pare ca atunci nu exista decat cartierul asta de case foarte ciudat. Nu exista orasul sau orice alta cladire,
doar cartieru` asta de case. Am simtit nevoia sa intru in cimitir, cu toate ca vroiam cu infocare sa raman pe strada, sa caut un nenorocit de telefon si sa il anunt pe taicamiu sa vina sa ma ia. Dar se pare ca ceva vroia sa ajung aici si sa intru in cimitirul asta. Ciudat......
Am inceput sa ma plimb printre morminte, destul de dragute intr-un mod ciudat, si ma uitam la vechimea lor. La naiba! erau acolo morminte de peste 200 de ani, pana mea. M-am ingrozit cand am aflat care era treaba cu chestia asta. Problema era ca pe atunci, in condicele orasului( pe care le-am citit aseara) scria si o parte care ma ingrozit dar careia nu iam dat importanta. Era faza ca in perioada aceea se credea ca mortii invie noaptea asa ca realizau numeroase ritualuri in care le scoateau inima si le beau sangele pentru ca acesta sa nu mai aiba puterea de a se ridica. Se pare ca aceste ritualuri au infuriat mai tare spiritele, si contrat asteptarilor, acestea s-au razbunat bantuind orasul pana cand acesta a ramas pustiu. Toata lumea era ingrozita de ororile pe care acestea la puteau face. De la un simplu speriat, pana la vise cosmaruri shi premonotii false despre cum aveau sa moara daca se mai pun vreodata cu ei, iar de frica lor oamneii au plecat. Dar aceste spirite au ramas in aceste case.
La naiba! sunt un norocos in viata cand vine vorba despre chestii care ma sperie. Am norocul ca sa calc unde-i rahatu mai mare!.......
Si cum nu se putea mai bine, s-a starnit o furtuna de zici ca venea uraganu Katrina acum. Incepuse sa ploaie cu galeata si in cateva secunde eram ud pana si in chiloti. Atunci fara sa gandesc, am iesit din cimitir si am alergat spre cea mai apropiata casa pe care am gasit-o. Am intrat, iar panorama era de groaza. Se pare ca astea chiar erau bantuite fiindca peste tot era numai oseminte de-alea vechilor stapani sau babalacuri care nu au reusit sa plece la timp din casele lor. Lucrurile erau ravasite, peretii stateau sa se duca, iar tavan...avea o gaura prin care vedeam la etajul 2.
Am pasit incet, iar parchetul a inceput sa scartaie sinistru sub picioarele mele. Sunetul acela facea ca sa ti se ridice paru pe spate de frica.... Am incercat sa pasesc peste toate lucrurile aflate in descompunere sau ravasite care erau acolo. Am uitat sa mentionez ca mirosul era oribil. Si am inceput sa urc scarile in stil victorian care duceau la etajul 2.
Etajul 2 era foarte ciudat....Peste tot erau numai dulapuri mari, solide, si muream de curiozitate sa vad ce naiba se afla in ele. L-am deschis pe primu..gol, doar panza de paianjeni. Al doilea la fel doar panza de paianjeni. Dar la al treilea mi s-a parut ca vad o bucata de material de sub usa dulapului. Era un material safiriu, ca o bucatica de rochie. Am observat ca in usa dulapului era o cheie mai ruginita si plina de panza. Am sterso putin am rasucit-o iar sunetul mi-a facut pielea de gaina. Am deschis cu o retinere, iar scartaitul acela a accentuat peisajul sumbru din interiorul dulapului.....Acolo era cadavrul unei fete........
marți, 27 septembrie 2011
Capitolul 2
A doua zi veni pe neasteptate, iar dimineata ma luase pe nepregatite atunci cand mama m-a trezit cu vocea blanda ca trebuie sa merg la scoala. M-am trezit si ma simteam ca si cum as fi mers la spanzuratoare...SCOALA.....o crima la care nu vroiam sa mai iau parte, numai gandindu-ma la faptul ca toata lumea va fi noua.
Dupa ce am luat masa, m-am imbracat cu un ritm foarte anemic, apoi am coborat la masina si am plecat spre scoala.... Vedeam baieti si fete care mergeau la scoala si mi se facea greata cand vedeam cat de nasoli pot fi cei de aici.....
Masina ma lasase in fata portii si cu pasi tematori am inceput sa pasesc in curtea mare a liceului....toti copii aceia se uitau la mine ca la ciudatul imbracat in negru si cu parul lung care nu are prieteni....
Cand sa intru in scoala, Brad (autointitulat barbatul universal) mi-a pus piedica si am cazut peste o colega. Atunci m-am ridicat si am ajutat-o si pe ea sa se ridice si am plecat mai apoi rusinat de evenimentele petrecute din cauza unui imbecil.
Am fugit in clasa si m-am pus in ultima banca si am ramas acolo pana cand clopotelul a sunat. Cand au venit colegii am avut surprinderea sa realizez ca il voi avea coleg pe Mr Brad si colega pe fata peste care am dat cand tampitul ala mia pus piedica.
Profesoara a intrat in clasa, iar primul gand care mi-a trecut prin cap a fost faptul ca ma va chema in fata clasei.....DAMN!!! chiar asta s-a intamplat......si eram ceva in genul ce naiba caut eu aici....
Brad a strigat atunci : -Luati rahatul asta de aici !!!!
-Voi fi rahat doar atunci cand voi sta doar sa pun piedica la altii iar scopul meu in viata va fi sa-mi bat joc de altii ratatule L !!!
Apoi am plecat inapoi in banca si nu am mai placat pana la sfarsitul orelor. Am iesit de la scoala si ma indreptam nervos spre casa cand am realizat ca tata trebuia sa ma ia de la scoala pentru ca nu stiam orasul. M-am trezit intr-un cartier cu totul necunoscut in care casele erau parasite si pline de buruieni.......
Dupa ce am luat masa, m-am imbracat cu un ritm foarte anemic, apoi am coborat la masina si am plecat spre scoala.... Vedeam baieti si fete care mergeau la scoala si mi se facea greata cand vedeam cat de nasoli pot fi cei de aici.....
Masina ma lasase in fata portii si cu pasi tematori am inceput sa pasesc in curtea mare a liceului....toti copii aceia se uitau la mine ca la ciudatul imbracat in negru si cu parul lung care nu are prieteni....
Cand sa intru in scoala, Brad (autointitulat barbatul universal) mi-a pus piedica si am cazut peste o colega. Atunci m-am ridicat si am ajutat-o si pe ea sa se ridice si am plecat mai apoi rusinat de evenimentele petrecute din cauza unui imbecil.
Am fugit in clasa si m-am pus in ultima banca si am ramas acolo pana cand clopotelul a sunat. Cand au venit colegii am avut surprinderea sa realizez ca il voi avea coleg pe Mr Brad si colega pe fata peste care am dat cand tampitul ala mia pus piedica.
Profesoara a intrat in clasa, iar primul gand care mi-a trecut prin cap a fost faptul ca ma va chema in fata clasei.....DAMN!!! chiar asta s-a intamplat......si eram ceva in genul ce naiba caut eu aici....
Brad a strigat atunci : -Luati rahatul asta de aici !!!!
-Voi fi rahat doar atunci cand voi sta doar sa pun piedica la altii iar scopul meu in viata va fi sa-mi bat joc de altii ratatule L !!!
Apoi am plecat inapoi in banca si nu am mai placat pana la sfarsitul orelor. Am iesit de la scoala si ma indreptam nervos spre casa cand am realizat ca tata trebuia sa ma ia de la scoala pentru ca nu stiam orasul. M-am trezit intr-un cartier cu totul necunoscut in care casele erau parasite si pline de buruieni.......
joi, 7 iulie 2011
Printre OAMENI
Capitolul 1
Dimineta incepuse foarte prost. Vesnica discutie pe tema mutatului in Grandview. Ma opuneam din toate fortele, dar ce putere are un copil in fata parintilor sai. M-am incuiat in camera mea si nu mai vroiam sa mai ies de acolo. Era universul meu si nimeni nu avea dreptul sa mi-l ia.
Pana la amiaza, mama deja impachetase lucrurile. Eu nu vroiam, dar am fost nevoit sa ma urc in masina. Inainte de lasatul serii, eram deja ajunsi in localitate. Mergeam pe straduta pe care se afla casa mea. Aleea imi starnea fiori iar eu ma simteam urmarit.
Dar masina se oprise tocmai in capatul stradutei, iar o casa mare si veche se ridica in fata mea. Aerul avea ceva putred, iar albul spalacit al casei asortat cu gardul era dezgustator. Casa era infricosatoare....
Scartaitul portii m-a trezit parca din efectul somnolent al aerului greu, nerespirabil, si cu o usoara retinere am inceput sa calc pe pavajul aleii. Mergand cu lucrurile mele puse in cutie, o pala de vant venita de nicaieri, imi indreapta privirea spre o statuie din gradina. Ma indreptam usor spre ea si imi parea tot mai infricosatoare. Ajuns langa ea am observat ca era cam macinata, dar, printre muschii atasati de dansa am reusit sa deslusesc corpul unui barbat si.....ciudat.... o pentagrama desenata in jurul ochiului stang.
Atunci vantul se inteti si auzisem vocea speriata a mamei :
- Wan, haide ca vine furtuna!
Am alergat repede printre picaturile repezi de ploaie pana pe veranda. Apoi am intrat in casa si m-am indreptat spre scarile ce duceau la etaj. Am cautat camera mea... tocmai in fundul holului. Am deschis usa am vazut camera mea, una mica ce-i drept da destul de incapatoare. Tapetul de culoare verde-mucegai patat cu flori galbene era oribil. Patul mic intr-un colt al camerei, si salteaua pe arcuri, dulapul mare cu o oglinda pe mijloc, plus biroul din fata ferestrei.
Ooo...dar ce fereastra mica... Totul parea asa mic cand te uitai prin ea. Gradina mare plina de buruieni avea un copac mare pe mijloc, iar sopronul din fundul curtii era darapanat.
Curios, mi-am pus laptopul pe birou si am inceput sa caut informatii despre Grandwiew, un orasel linistit dar care ascundea multe secrete...
Dupa multe ore de cautat intens, am descoperit o informatie socanta. In anul 1750 exista un oras numit Trustol, care dupa ce a fost lovit de o epidemie, a fost incendiat, fiind cea mai mare crima a mileniului, cand un oras intreg a ars, incluzand si oamenii din el.
Apoi, dupa multi ani, s-a construit orasul care astazi se numeste Grandview, turnand o place de beton pe deasupra orasului-cimitir. Am simtit cum ma cupinde un fior de groaza, la gandul ca au murit atatia oameni din cauza unei banale epidemii de gripa.
Dimineta incepuse foarte prost. Vesnica discutie pe tema mutatului in Grandview. Ma opuneam din toate fortele, dar ce putere are un copil in fata parintilor sai. M-am incuiat in camera mea si nu mai vroiam sa mai ies de acolo. Era universul meu si nimeni nu avea dreptul sa mi-l ia.
Pana la amiaza, mama deja impachetase lucrurile. Eu nu vroiam, dar am fost nevoit sa ma urc in masina. Inainte de lasatul serii, eram deja ajunsi in localitate. Mergeam pe straduta pe care se afla casa mea. Aleea imi starnea fiori iar eu ma simteam urmarit.
Dar masina se oprise tocmai in capatul stradutei, iar o casa mare si veche se ridica in fata mea. Aerul avea ceva putred, iar albul spalacit al casei asortat cu gardul era dezgustator. Casa era infricosatoare....
Scartaitul portii m-a trezit parca din efectul somnolent al aerului greu, nerespirabil, si cu o usoara retinere am inceput sa calc pe pavajul aleii. Mergand cu lucrurile mele puse in cutie, o pala de vant venita de nicaieri, imi indreapta privirea spre o statuie din gradina. Ma indreptam usor spre ea si imi parea tot mai infricosatoare. Ajuns langa ea am observat ca era cam macinata, dar, printre muschii atasati de dansa am reusit sa deslusesc corpul unui barbat si.....ciudat.... o pentagrama desenata in jurul ochiului stang.
Atunci vantul se inteti si auzisem vocea speriata a mamei :
- Wan, haide ca vine furtuna!
Am alergat repede printre picaturile repezi de ploaie pana pe veranda. Apoi am intrat in casa si m-am indreptat spre scarile ce duceau la etaj. Am cautat camera mea... tocmai in fundul holului. Am deschis usa am vazut camera mea, una mica ce-i drept da destul de incapatoare. Tapetul de culoare verde-mucegai patat cu flori galbene era oribil. Patul mic intr-un colt al camerei, si salteaua pe arcuri, dulapul mare cu o oglinda pe mijloc, plus biroul din fata ferestrei.
Ooo...dar ce fereastra mica... Totul parea asa mic cand te uitai prin ea. Gradina mare plina de buruieni avea un copac mare pe mijloc, iar sopronul din fundul curtii era darapanat.
Curios, mi-am pus laptopul pe birou si am inceput sa caut informatii despre Grandwiew, un orasel linistit dar care ascundea multe secrete...
Dupa multe ore de cautat intens, am descoperit o informatie socanta. In anul 1750 exista un oras numit Trustol, care dupa ce a fost lovit de o epidemie, a fost incendiat, fiind cea mai mare crima a mileniului, cand un oras intreg a ars, incluzand si oamenii din el.
Apoi, dupa multi ani, s-a construit orasul care astazi se numeste Grandview, turnand o place de beton pe deasupra orasului-cimitir. Am simtit cum ma cupinde un fior de groaza, la gandul ca au murit atatia oameni din cauza unei banale epidemii de gripa.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)